Te iubesc Viață!

Pe drumuri interzise adesea fac popas
Când inima-mi nebună prinde glas
Și strigă cu putere "Te iubesc Viață,
Chiar dacă uneori ești plină de mistere!"

Dulce ca un fagure de miere e iubirea
Când vine la pachet cu fericirea,
Când nu verși nicio lacrimă amară
Și urci pe vechea scară a bucuriei.

Parfumul iasomiei nu îmi e străin,
În cinstea lui Eros an de an închin
Un pahar de vin, nu de pelin,
Ci de struguri tămâioși.

În ochii frumoși ai iubitului meu
Ca-ntr-un ocean de vise-adânc
Mai tot mereu mă scufund,
Iubirea lui mă ține la suprafață
Când apele tulburi se dezgheață.

Azi, nu mă tem de moarte,
Știu să ocolesc cărările întortocheate,
Stau cât mai departe de păcate
Și de oamenii care trăiesc în nedreptate.

Sufletul mi-este curat și bun,
Lui Dumnezeu mă supun,
Căci El îmi e stăpân...
Mă simt binecuvântată,
Apărată de tot ce e rău,
Nimic nu mi se pare greu.

Am îngeri păzitori și Sfinți Ocrotitori
Care distrug păturile de nori
De pe cerul vieții mele,
Zilele îmi sunt senine,
Nopțile de fericire pline;
Mi-e foarte bine... !

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii