Cantitate sau calitate

Timpul, e cel mai aprig inamic,
Soarta e-ascunsă uneori
În câte-un plic
Fără timbru, fără adresă;
Jucăm în câte-o piesă de teatru,
În câte-un film sau spectacol,
Ne-alegem câte-un rol mai bun
Sau mai prost,
Ne trece viaţa fără rost;
Plătim câte un cost
Care ne doare la buzunare,
Avem mândrie mare,
Tupeu... până la apogeu;

Cam tot mereu dorim mai mult
Uitând de calitate,
Dorim doar cantitate;
Emoţiile ne sunt sofisticate,
Fețele şifonate, frunţile brăzdate,
Creierele prea ocupate,
Inimile debusolate.

Dăm din coate, dăm din cap,
Figurile nu ne-ncap
Într-un sac de rafie,
Mâncăm salvie în sclavie,
Trăim în iluzie sau în prostie;
Mai facem câte-o escrocherie
Sau câte o mârlănie,
Ţinem companie dobitociei,
Mojiciei...

Vindem sau cumpărăm
Totul pe doi lei,
Ura e ca un retevei
Care ne loveşte mişeleşte;
Ulei de peşte, de somon,
Gordon bleu, Andre Rieux,
Sunt specialităţi...
Iubirea, bunătatea, 
Sentimentele frumoase 
Fac parte
Din categoria-Antichităţi.


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Săgețile iubirii

Drapelul dragostei / Crisastemis

Drapelul dragostei

Tăcerea ta e-atât de-apăsătoare,
Nu-mi mai oferi nicio îmbrăţişare,
De ce oare? S-a rătăcit iubirea
Pe o cărare prea întortocheată?
Ai aruncat trecutul nostru
În marea uitării cea învolburată?
Oricum, ai reuşit să mai închizi
O poartă spre Infinit,
Ai uitat cât ne-am iubit;

Dar azi, tristeţea mea
S-a risipit ca fumul,
Chiar de va veni taifunul
Nu mă voi speria,
Încă mai am putere, pot resista
În faţa oricărei furtuni,
Nu mă voi ascunde 

Prin negre văgăuni
De frica suferinţei,
Flacăra dorinţei încă mai arde,
Voi cumpăra sute de petarde,
Voi flutura mereu
Drapelul dragostei,
Mă voi mai bucura
De zborul miilor de porumbei,
De clipele frumoase
Pe care le voi trăi;
Tu nici nu știi cât te pot iubi!


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Săgețile iubirii

Înjumătăţire

Anii au fugit pe lângă noi,
Lăsându-ne în inimi goi,
În timpurile frumoase
Eram noi doi şi soarele,
Visele, speranţele;
Acum suntem chinuiţi
Şi veşnic obosiţi
De-atâta aşteptare,
Doar semnele de întrebare
Se încăpăţânează tare
Să stea între iubirea
Care se distanţează
Din ce în ce mai mult,
Zgomotul mut
Al ultimului cuvânt
De rămas bun
Stă ca un scut între noi,
Timpul nebun s-a răzvrătit,
Sufletele ni le-a înjumătăţit
Inimile ni le-a despărţit,
Viscolul ne-a dezrădăcinat
De iubirea care ne-a legat.

Suntem trişti şi abătuţi, 
Durerile au fost mai iuţi
De picior, am fost loviţi
Din toate părţile de biciul
Orgoliilor noastre;
Oare mai există şanse
Pentru emoţiile arse
De focul iubirii 
Din care nu mai iese
Nici măcar o dâră de fum?


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii