În colțul meu de Rai

Aseară mi-ai adus un buchet de viorele

Ca să se bucure sufletu-mi de ele,

Ți-am dat fraga buzelor mele

Când mi-ai mângâiat părul făcut inele.

O ploaie de stele a căzut

Peste tăcerea ca de mormânt,

Un înger a coborât din cer

Și a închis porțile de fier ale tristeții.

În pragul dimineții 

A intrat o rază de lumină

În inima-mi plină de dor,

Soarele se chinuia să strălucească,

Iubirea încerca să mă orbească.

Copacii începeau să înverzească,

Trandafirii și bujorii să înflorească,

Păsările să ciripească,

Parcă eram la o nuntă împărătească!

Nu era furtună pe pământ,

Nu se-auzea șuierat de vânt,

N-am mai putut să scot niciun cuvânt

Când am văzut cum mă privești;

Mi-ai spus că mă iubești, că vrei să fii 

Portarul ce-mi păzește ușa inimii,

Ți-am spus c-am să te las să stai

Cât vrei, în colțul meu de Rai.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Ecoul iubirii

Ca o minune

Când pe strada mea e soare

Inima îmi bate tare,

Nu e ploaie nici ninsoare

În sufletu-mi cald și mare.

Când se-apropie amurgul

lubitul meu drag îmi șoptește

Că mă iubește ca pe o floare

Și mă sărută cu ardoare.

Când apare blânda Lună,

Îl strâng încetișor de mână,

El își pune capul pe umărul meu,

Cu ochii în lacrimi îmi spune

C-am apărut în viața lui ca o minune.

Seacă râuri de suspine

Când iubitu-mi e aproape,

Mă trec ape, simt fiori,

Zeci de fluturi multicolori 

Ajung într-o clipă până la cer.

În fiecare săptămână

Muzica iubirii ca o trâmbiță răsună,

Cuvinte frumoase se adună

Și se prind într-o horă cum alta nu-i;

Se-aude cântul cucului

Până la capătul pământului,

Înfloresc gutui, meri și peri,

Se contopesc primăveri cu veri;

Toamnele și iernile de ieri

Dispar din calendar,

Raze de fericire își fac culoar

În inimile noastre,

Suntem ca două picături albastre 

de cerneală 

Puse pe aceeași coală de hârtie

Care miroase a parfum de iasomie.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Ecoul iubirii