O gură de oxigen

Valuri, voaluri,
Idei, idealuri,
Frânturi de gânduri
Şi amintiri,
Nuferi albi,
Trandafiri roşii
Ca sângele clocotitor,
Un izvor dătător de viaţă,
Fericire, speranţă;

O dimineaţă
Cu miros de flori
Şi prune uscate,
Toamne bogate,
Primăveri înmiresmate,
Veri cu mări albastre,
Valuri albe înspumate,
Ierni cu zăpezi fermecate;

Iubiri adevărate,
Tristeţi îngheţate,
Inimi înflăcărate,
Bucurii, libertate,
Frumuseţe, puritate;

Valuri de plăcere,
O adiere de zefir,
Valuri de căldură,
Voaluri negre peste ură,
Bunătate fără măsură;

Un sărut, o gură de oxigen,
Niciun minut lacrimogen,
Un desen cu fluturi aurii,
Dansuri , balansuri
Vise, iluzii, nebunii.


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Săgețile iubirii

Semnătura mea, e dragostea

Inima mea te cheamă
Dar tu nu o iei în seamă,
Eu trăiesc o dramă, tu, o comedie,
Tu scrii poveşti, eu câte-o poezie...

Câtă hârtie să mai folosesc?
Ţi-am scris cu lacrimi că te iubesc,
Ştii şi cum mă iscălesc,
Semnătura mea, e dragostea...

Nu îndrăznesc să te urăsc,
Ar fi prea dureros, sufletul meu frumos
S-ar transforma-ntr-un măr găunos,
Dar simt că mi se frânge fiecare os
Când nu eşti lângă mine...

Alerg printre serpentine
Ca să ocolesc senzaţiile
Care mă neliniştesc,
Nu pot să mă stăpânesc
Cu tine-n gând vorbesc,
Îţi spun mereu că te iubesc;

Unde eşti? De cine,
De ce oare te fereşti?
De ce nu-mi mai zâmbeşti ca altădată?
Unde-i iubirea adevărată
Pe care mi-ai promis-o de atâtea ori?

De ce laşi albele ninsori
Să creeze avalanşe?
De ce pui iubirea noastră 

Pe o planşă de modelat? 

Nici plastilina,
Nici eroina din basmul
Nostru preferat nu-ți poate lua locul
În sufletul meu tulburat.
Nimic nu mă mai poate bucura,
Inima mea te vrea,
Locul tău este în ea!


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Săgețile iubirii

Liberul arbitru

A trecut vremea

Părerilor de rău,
În sufletul meu e un hău,
Ţi-am dat mai multă iubire
Decât ţi-ar fi trebuit
În clipele-ţi de rătăcire...

Oare inima ta
Se zbate ca o nebună?
Oare măcar o dată
Pe săptămână
Îţi aminteşti de mine?

Poate-ar fi mai bine
Să te uit,
Am vrut demult
Să fac acest lucru
Dar liberul arbitru
Nu m-a lăsat,
Traficul din mintea mea
A fost cam aglomerat...

Acum, între noi
E prea multă tăcere,
Durere, fiere şi miere,
Sunt multe clipe efemere,
Tainice mistere...

Dar tu
Nu trebuie să mă uiţi,
Iubeşte-mă în continuare
Ca pe o icoană cu sfinţi,
Nu-mi vinde
Iubirea pe doi arginţi!

Uneori visez că eşti cu mine
Şi mă simt atât de bine!
Când seara vine tiptil
Tristeţea se apropie subtil
De inima mea... iarna, vara,
Mi-e totuna fără dragostea ta;

Aş vrea
Să dormim îmbrăţişaţi,
Cu funia dragostei să fim legaţi,
Să nu ne mai despărţim,
Să murim împreună
Cu iubirea noastră nebună;

Ceasul singurătăţii sună:
Ora zece şi un sfert,
Câte un mic regret
Iese la suprafaţă
Încet, încet;

Mă mai păstrezi oare
Măcar în gândul tău?
Colţul sufletului
Unde mă gazduisei
Demult, e cam prăfuit...

Stelele-au pierit
De pe cerul nopţii,
Dar nu-i ceva
Neobişnuit,
Valurile mării
Iubirii noastre
Au dispărut,
Pescărușii au tăcut,
Castelul de nisip
S-a năruit,
Sunt umezi pereţii
Sufletului meu...

Uneori am
Rău de mare,
Nu mai văd
Farul din depărtare,
De fapt, nici
Nu-mi mai pasă,
O poveste prea
Frumoasă
S-a transformat
Într-un coşmar...

Vino iar... ţi-am spus,
Dar n-am să mai repet,
Nu eşti al meu supus,
Nici eu nu-ţi aparţin...
Am să mă odihnesc puţin
La umbra unui nuc bătrân
Apoi am să-mi văd de drum!


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Săgețile iubirii

Încă mai cred

Încă mai cred 

în vise şi-n poveşti,
Cred că tu 

încă mă iubeşti,
Cred în aripile 

îngereşti
Căci atunci 

când mă priveşti
Mă ridici 

în slăvile cereşti;

Încă mai cred
Că-n fiecare zi 

e primăvară
Şi că iubirea 

este floarea rară
Ce nu se va usca 

niciodată,
Încă mai cred 

în dragostea adevărată.


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Săgețile iubirii