Valuri de iubire mă împresoară
În această frumoasă primăvară,
Marea de smarald e neliniștită
Ca inima-mi neprihănită.
Cupidon mi-a trimis iar o săgeată ascuțită
Care m-a doborât într-o clipită,
Am căzut pe gânduri
Când am citit ale iubitului meu rânduri;
Mi-a scris în ultima scrisoare
Că mă iubește ca pe o floare,
Ca pe o stea strălucitoare
Ce nu se stinge niciodată;
Eu, fată nevinovată, ce să spun?
Că-l port neîncetat în sufletul meu bun?
Că simt al său intens parfum
Pe pielea delicată a mea?
Că mi-a intrat în sânge ca un virus
De care nu vreau să scap?
Că mi-e din ce în ce mai drag?
Ce pot să fac... ?
Îl visez noapte de noapte,
Simt că mă topesc de dorul lui
În pragul dimineții când razele soarelui
Intră pe fereastra-mi din dormitor;
Mereu îmi amintesc cuvintele de-amor
Ieșite din gurița minunată a lui
Când flăcările focului iubirii
Ardeau în sufletele noastre cu putere... !
"Tu ești a mea avere, aur curat,
Prețios diamant"...
Așa îmi spunea când mă săruta
Și mă îmbrățișa... !
Au înflorit cireșii în livezi! Abia aștept
Să văd ochii mari și verzi ai iubitului meu!
Vorba-i dulce, pace în suflet îmi va aduce,
Liniște și armonie, bucurie, veselie.
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii
