Gânduri printre rânduri

Valuri de iubire mă împresoară

În această frumoasă primăvară,

Marea de smarald e neliniștită 

Ca inima-mi neprihănită.

Cupidon mi-a trimis iar o săgeată ascuțită

Care m-a doborât într-o clipită,

Am căzut pe gânduri

Când am citit ale iubitului meu rânduri;

Mi-a scris în ultima scrisoare 

Că mă iubește ca pe o floare,

Ca pe o stea strălucitoare

Ce nu se stinge niciodată;

Eu, fată nevinovată, ce să spun?

Că-l port neîncetat în sufletul meu bun?

Că simt al său intens parfum 

Pe pielea delicată a mea?

Că mi-a intrat în sânge ca un virus

De care nu vreau să scap?

Că mi-e din ce în ce mai drag?

Ce pot să fac... ?

Îl visez noapte de noapte,

Simt că mă topesc de dorul lui

În pragul dimineții când razele soarelui 

Intră pe fereastra-mi din dormitor;

Mereu îmi amintesc cuvintele de-amor 

Ieșite din gurița minunată a lui 

Când flăcările focului iubirii 

Ardeau în sufletele noastre cu putere... !

"Tu ești a mea avere, aur curat,

Prețios diamant"...

Așa îmi spunea când mă săruta

Și mă îmbrățișa... ! 

Au înflorit cireșii în livezi! Abia aștept 

Să văd ochii mari și verzi ai iubitului meu!

Vorba-i dulce, pace în suflet îmi va aduce,

Liniște și armonie, bucurie, veselie.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Ecoul iubirii