În mine e lumină

A nins cu flori de mohor
Pe tărâmul umbrelor,
În mine e lumină,
De dragoste divină
Mă bucur cât mai pot.

N-am să socot cum trece timpul,
Am să fac popas în anotimpu-mi preferat;
Primăvara cea vestită, cu aerul ei elegant
A venit să-mi dea binețe
Căci de povețe n-am nevoie.

A plouat cu tăciuni peste oamenii haini,
Mii de mărăcini au crescut
Printre orhideele suave din unele grădini,
Trandafirii sălbatici sunt plini de spini,
Nu-s puțini vulturii care dau târcoale
Unor suflete urâte, goale.

Au fost furtuni infernale
Prin paginile unor povești banale
Și în baladele de jale,
Au secat apele teritoriale,
Au coborât munții la vale,
Pădurile au fost tâlhărite,
Copacii-s îmbrăcați cu țoale învechite.

A venit Cupidon la mine pe negândite,
Mi-a aruncat câteva săgeți neotrăvite,
Mi-a pictat pe inimă un soare,
Mi-a îngropat tristețea
Lângă o salcie plângătoare,
Căci știe că trăiesc
Pe picior mic, nu mare;

Am învățat să ocolesc 

persoanele răuvoitoare,
Cunosc care sunt plantele otrăvitoare,
Îmi fac din fiecare zi sărbătoare
Căci viața este scurtă,
Vreau s-o trăiesc frumos,
Nu vreau să-mi crească fire albe
Prin păru-mi lung de abanos!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii

Luna fericirii

Ce bine ne stă împreună 

Când privim în miez de noapte

Razele albe de Lună

În aceasta lună a fericirii!

Fire de lalele și de ghiocei

Au răsărit în Grădina Iubirii

De când Baba Iarna a plecat

Cu ultimul tren 

Care se pare că a deraiat.

Niciun pisc de munte înalt

Nu mai e acoperit de zăpadă,

Primăvara și-a făcut culcuș

În a noastră primitoare ogradă,

E soare-n noi și pe fiecare stradă, 

N-o să ne mai luăm la sfadă 

Cu vântul hoinar

Odată ce-am trecut cu bine 

De-al frigului hotar.

Un ar de sentimente frumoase am plantat

Pe terenul mănos din sufletu-mi curat

Doar pentru tine, chipeș bărbat

Cu ochi ca două stele!

Nopțile nu-mi mai sunt grele 

De când te am,

Dulce balsam al inimii mele!

Ce minunate-s clipele în doi,

Timpul face pași înapoi

Când ne vede îmbrățișați,

Strâns legați cu funia dragostei;

Sub ramuri înflorite de tei 

Ca-n brațele mamei stau în brațele tale,

Șiraguri de mărgele 

Sunt lacrimile mele de bucurie

Când simt parfumul de iasomie

Împrăștiat de la oraș pân' la câmpie.

Ce bine că flacăra iubirii noastre este vie!

Ție iubite, îți aparțin cu totul 

De când ne-am cunoscut,

N-aș fi vrut, nici n-aș fi putut 

Să iubesc pe altcineva

Așa cum te iubesc pe tine comoara mea!

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Ecoul iubirii