Vise, mistere, himere

Vise aruncate pe topogan,

Un aeroplan de hârtie,

Versuri dintr-o poezie zăpăcită,

O inima cătrănită,

Un suflet sedus și abandonat,

Iubirea, ca un măr stricat,

Un crin uscat, un timp limitat.

Vise spulberate, porți ferecate,

Ferestre sparte, 

Povești de dragoste neterminate;

Gări părăsite, batiste refolosite,

Lacrimi de cleștar,

O lume tristă,

Un oraș ca un furnicar,

Un culoar prea îngust, 

Oțet în loc de must,

Pelin în loc de miere, 

Vise, mistere, himere.

✍️ © Crisastemis

Din Volumul - Frontiera iubirii

Confuzii

Din cauza sentimentelor confuze,

Astăzi, ne-au crescut spini pe buze,

Nu ne mai sărutăm, 

Nu ne mai îmbrățișăm,

Nu ne mai vorbim deschis, 

Ca altădată... Ne folosim 

De câte-o minciună sfruntată,

Mai închidem 
Câte-o poartă spre viitor;

Ne rătăcim prea des
În al urii trist decor,

Păstrăm fericirea

Ca pe o sticlă de șampanie
La gheață,

Emoțiile sunt în congelator,

Avem nevoie 
De un regulator de tensiune,

De o nouă versiune a iubirii...

Din cauza prea multor trădări,

În grădinile suspendate 

Nu mai cresc flori,

Cresc buruieni de leac,

Trupurile se vând vrac 

La colț de stradă,

Inimile-s puse pe câte-o tarabă,

Totul se face în grabă...

Sufletele pure nu mai au valoare,

Soarele se oglindește-n mare

Doar când nu e furtună,

Când vremea-i bună de iubit...

Privesc spre asfințit

Și-mi cade-o lacrimă

Ca de granit,

E întuneric în Infinit,

Plouă necontenit;

Ca dintr-un vis urât 
Eu m-am trezit,

Gândurile mi s-au limpezit, 

Sufletul mi-e liniștit;

În inima mea
Strălucește iar o stea,

Iubirea e la ea acasă,

De-acum, viața
Îmi va fi frumoasă!

✍️ © Crisastemis

Din Volumul - Frontiera iubirii

Iarna din privirea ta

Picuri albaștri de ploaie

Se-amestecă timid 

Cu fulgi albi de nea,

Iarna din privirea ta

Mă duce cu ea departe,

Pe țărmuri cu nisipuri sidefate;

Mările iubirilor sunt agitate,

Oceanele dorințelor 

Sunt învolburate,

Cuvintele de dor sunt cenzurate;

Pașii noștri se-ndreaptă

Spre o cărare nu prea dreaptă,

Totuși inima mea

Are ușa descuiată,

Iubirea-mi pentru tine

E nelimitată;

Vreau să urc treaptă cu treaptă

Cu tine de mână pe Scara fericirii,

Spre lumea minunată

Din poveștile nemuritoare

Cu prinți și cu prințese,

Cu împărați și cu împărătese;

Nori negri acoperă pământul,

Suflă puternic vântul 

Prin pădurile de brazi;

Azi, te iubesc mai mult decât ieri,

Mi-e dor de ale tale mângâieri,

De minunatele seri

În care zburam pe aripi de vis

Până în Paradis...

Tu erai frumos ca Adonis,

Eu semănam cu Afrodita, 

Eram iubita scumpă a ta,

Săgeata lui Eros 

Ne săgeta când vrea

Inimile mult prea rănite,

Sufletele noastre erau unite,

Simțeam până în oase 

Fiorii dragostei;

Demult, din ochii noștri 

Săreau scântei,

Acum, suntem aproape 

De marginea prăpastiei;

Tu nu vrei să recunoști 

Că mă iubești,

Dar eu îți spun că-mi ești destin, 

Dar Divin de la Bunul Dumnezeu,

Doar pentru tine trăiesc,

Pe zi ce trece, mai mult te iubesc!

✍️ © Crisastemis

Din Volumul - Frontiera iubirii