Confuzii

Din cauza sentimentelor confuze,

Astăzi, ne-au crescut spini pe buze,

Nu ne mai sărutăm, 

Nu ne mai îmbrățișăm,

Nu ne mai vorbim deschis, 

Ca altădată... Ne folosim 

De câte-o minciună sfruntată,

Mai închidem 
Câte-o poartă spre viitor;

Ne rătăcim prea des
În al urii trist decor,

Păstrăm fericirea

Ca pe o sticlă de șampanie
La gheață,

Emoțiile sunt în congelator,

Avem nevoie 
De un regulator de tensiune,

De o nouă versiune a iubirii...

Din cauza prea multor trădări,

În grădinile suspendate 

Nu mai cresc flori,

Cresc buruieni de leac,

Trupurile se vând vrac 

La colț de stradă,

Inimile-s puse pe câte-o tarabă,

Totul se face în grabă...

Sufletele pure nu mai au valoare,

Soarele se oglindește-n mare

Doar când nu e furtună,

Când vremea-i bună de iubit...

Privesc spre asfințit

Și-mi cade-o lacrimă

Ca de granit,

E întuneric în Infinit,

Plouă necontenit;

Ca dintr-un vis urât 
Eu m-am trezit,

Gândurile mi s-au limpezit, 

Sufletul mi-e liniștit;

În inima mea
Strălucește iar o stea,

Iubirea e la ea acasă,

De-acum, viața
Îmi va fi frumoasă!

✍️ © Crisastemis

Din Volumul - Frontiera iubirii