În lumea ta

Primește-mă în lumea ta,
Că-i mai frumoasă ca a mea!
La tine-n sat sunt oameni buni,
La mine în oraș sunt doar nebuni.

La tine-n țară sunt livezi
Cu poame coapte, fermecate,
Izvoare cu ape dulci, curate,
Nu râuri cu lacrimi sărate.

La mine-s lipsuri nenumărate,
Griji, nevoi, necazuri, dureri,
Vorbe de alint nu găsești pe nicăieri,
Iubirile de ieri s-au stins
Ca lumânările, când a nins.

Primește-mă sub acoperișul tău
Când vântul suflă rău
Și n-am cu ce mă înveli,
Deschide-ți ușa inimii
Și lasă-mă să stau o clipă doar,
Să nu mi se pară
Că mi-am trăit viața în zadar.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite

O pereche de nedespărțit

De când ai apărut în viața mea,
Am vrut să fiu stăpâna săgeții
Pe care Cupidon a-nfipt-o în inima ta,
Dulceața buzelor tale,
Ochii-ți ca două migdale,
Chipul tău frumos, trupul vânjos,
M-au întors pe dos ca pe o haină;
Mintea mă-ndeamnă la fapte bune,
Inima îmi spune că ești steaua fără nume
Care îmi poartă noroc...
Iubite, când mă cuprinzi de mijloc
Totul în jur parcă ia foc,
Firele verzi de busuioc
Din glastra de pe pervazul meu
Se usucă instantaneu;
Eu... nu mai știu ce să mai fac,
Vreau să am ac de cojocul tău,
Dar nici de al meu nu sunt în stare.
Te iubesc cu disperare,
Când nu ești lângă mine
Soarele dispare, cerul se întunecă,
Și n-am niciun as în mânecă...
Nu vreau să te pierd,
Vreau să te iubesc, să te dezmierd,
Să stau la pieptul tău,
Să treacă mai greu timpul,
Să nu se risipească în van nisipul
Din clepsidra veche,
Să fim o pereche de nedespărțit,
Noi și cu iubirea fără de sfârșit.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite

Nu te opri!

Nu te opri în noaptea asta

Din jocul pe care l-ai început,

Am trecut deja peste emoții și fiori;

Să nu te-oprești nici mâine-n zori

Nici dac-ar da năpasta peste noi,

Știi că ochii-ți verzi, ca frunzele de trifoi

Mă hipnotizează;

Inima-mi dansează

Când dragostea-ți profundă

În suflet mi se furișează ca o hoață,

Ghețarii de la Polul Nord se dezgheață,

Încerc să-ți fac față, să mă dau mare,

Dar ca un bulgăre de sare mă topesc

Atunci când brațele-ți calde 

De trupu-mi fierbinte se lipesc.

Te iubesc de mor,

Vreau să-mi sari în ajutor,

Să te-nconjor ca pe-o cetate,

Să îți sărut buzele dulci 

Ca cireșele coapte,

Tu să-mi mângâi părul lăsat pe spate,

Să ajungem cât mai departe,

Pe drumuri neumblate, luminate;

Clopotul iubirii bate, bate întruna,

Viața este numai una,

Hai să profităm de ea!

Nu te opri... S-a aprins o altă stea

Pe cerul albastru de catifea,

Iubește-mă cu patimă, ca prima oară,

Nu lăsa vraja iubirii să dispară!

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Puterea iubirii infinite

Eros și iubitul meu

O rază de lumină
Dintr-un albastru infinit
Al unui cer neacoperit
De niciun nor de granit
A poposit în lumea mea.

O stea norocoasă s-a cuibărit
Ca un pui de rândunea
Sub perna-mi roz, de catifea,
Când fericirea a sosit
Pe Strada Speranțelor,
Unde salcâmii au înmugurit.

Eros cel vestit,
A venit la mine, pe neașteptate,
Azi dimineață la ora șapte
Cu un buchet de trandafiri,
Și o cutie de bomboane;

Zeci de emoticoane,
Multe zâmbete și mulți pupici,
Pe messenger instantaneu
Mi-a trimis iubitul meu
Abia întors din turneu;

Eu i-am trimis sute de inimioare,
O invitație la o plimbare în natură,
Un bilet la spectacol, la Casa de Cultură
Și o scânteie aprinsă
Din focul iubirii mele fără măsură.

Abia aștept să îl sărut pe gură
Și să-l îmbrățișez!
De nopți întregi visez
Cât de frumos va fi
Când ne vom reîntâlni!


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite

Doar ție

Bujori și lăcrămioare,
Raze calde de soare,
Stele de argint strălucitoare,
Parfum de frezii și de iasomie
Vreau să-ți dăruiesc doar ție.

O ie albă înflorată,
O cunună cu aur pictată,
Un cer fără de nori,
Aripi de fluturi multicolori,
Triluri de privighetori.

Flori de grădină și de câmpie,
O mie de pupici dulci și mari, nu mici,
Un tub de lipici cu sclipici
Și sute de îmbrățișări vreau să îți ofer
Doar ție Iubire, prețios giuvaer.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite

Rămâi așa cum ești

Dăruiește-mi zâmbete ștrengărești,
Arată-mi cât mă iubești;
Eu te iubesc până la Infinit,
Căci mi-ai luat o piatră de granit
De pe inima-mi, care cândva a suferit.

Rămâi așa cum te-am cunoscut,
Frumos la suflet, delicat ca crinul alb
Ce în grădina-mi fermecată a crescut,
Nu te-am văzut nicicând posomorât,
Nici nu cred că-ți voi vedea vreodată
Fața tristă sau privirea încruntată.

Rămâi timidul de altădată
Care nu vorbește ca o moară stricată
Nici nu se dă mai mare decât este,
Fii până la final eroul din fiecare poveste
Sau poezie pe care o scriu
Când arde focul viu al iubirii.

Iubește-mă mai presus de legea firii,
Mai presus de orice,
Pune-ți sentimentele în cântece,
Compune-mi balade de dragoste și dor,
Căci eu nu pot să măsor
Iubirea imensă ce ți-o port.

Cu tine, fără pașaport, pot să colind
În fiecare zi și noapte prin Univers,
Drumul vieții mele, e drum cu unic sens
De când te-am cunoscut...
De nu te-aș fi avut,
Mi-ar fi fost greu să trăiesc,
N-aș fi putut să iubesc pe altcineva.

Rămâi așa cum ești!
Fă gesturi copilărești
De care să mă amuz,
Căci nu ești un ursuz,
Tu nu te superi niciodată;
Rămâi ființa minunată,
Icoană în sufletu-mi pictată.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite