Iubire în tăcere

Tu, la un capăt al lumii, 
Eu în mijlocul furtunii,
Telefonul tău
Sună non-stop ocupat,
M-ai pus în așteptare...
Uneori, ești ca vremea 
schimbătoare!
Privesc în zare 
Zborul liniștit 
Al păsărilor călătoare,
S-au întors acasă 
Odată cu primăvara,
Cireșii au înflorit, 
Stejarii au înfrunzit,
Dar cerul fericirii, 
Adeseori e-acoperit de nori;

Din când în când, 
Cad stropi reci de ploaie 
Peste a iubirii vâlvătaie,
Din ochii-mi triști, 
Curg lacrimi șuvoaie 
Pe fiecare foaie pe care scriu
Că îmi doresc să fiu în brațele tale
Când aud cum șuieră vântul 
Și se cutremură pământul
De sub picioarele-mi obosite...

Trec ore, zile nesfârșite 
Pline de semne de întrebare,
Frumosul soare nu mai strălucește
Ca altădat'... Vapoarele toate 
Parcă s-au scufundat 
În ape adânci; 
Eu, mă avânt în larg
Ca o corabie 
Fără pânze, fără catarg,
Mă lovesc de zidurile
Tăcerilor tale ca de stânci,
Mările sunt agitate, 
Oceanele învolburate,
Țărmurile cu nisipuri colorate
Sunt prea departe,
Mi-e teamă de necunoscut,
De singurătate...

Azi noapte, am recitit 
Câteva scrisori de-amor
Pe care mi le-ai trimis 
În momentele-ți grele,
Când sufletul ți-era plin de dor...
Nu prea mi-a fost ușor 
Să mă strecor cu mintea
În clepsidra timpului;
Pașii m-au dus înapoi, în anul 2002, 
Mi-am amintit de noi, 
De clipele minunate petrecute-n doi;

Cu inima-mi mistuită de dor
Am evadat din cenușiul decor
Și am ajuns în lumea tăcută a viselor;
Te-am sărutat în gând, 
Bucurându-mă ca un copil 
De lumina stelelor,
Am pus iubirea-mi toată pe-un mosor,
Ți-am așternut-o la picioare
Pe un covor din flori de cais și de măr,
Am reușit să îți strecor în sân
Voalu-mi alb de mireasă,
Ți-am promis 
C-am să te-aștept cu drag acasă.

Mi-e dor de tine 
Mai mult ca niciodat',
Sper că te gândești la mine,
Îmi doresc să nu mă fi uitat!
Eu te iubesc ca la-nceput,
Te voi iubi întotdeauna,
Cu sufletul curat... necondiționat!


 © Crisastemis
Din Volumul - Frontiera iubirii