Te-aștept să vii

Când nuferii vor înflori,
Când fulgerele străvezii 
Nu vor mai brăzda cerul,
Când vei dezlega misterul iubirii,
Când te vei ridica 
Din prăpastia dezamăgirii,
Te-aștept să vii.

În clipele rătăcirii,
Când vei gusta 
Din dulceața iubirii 
Și vei simți fiorii fericirii, 
Drumul nemuririi 
Nu îți va mai părea atât de greu,
Căci voi fi lângă tine mereu;

Te-aștept să vii, îngerul meu,
Chiar dacă frumusețea-ți va păli, 
Chiar dacă tâmplele îți vor albi
Când zăpezile iernilor te vor acoperi;

Te-aștept să vii, când vei dori 
Să vezi fluturi roz și argintii 
În grădinile cu iasomie,
Când inima-ți va fi 
Ca o coală albă de hârtie 
Pe care-i scrisă cu tuș roșu 
A mea scurtă poezie;

Te-aștept să vii, de-ți va fi dor
S-auzi glas suav de ciocârlie;
Vom petrece o mie de nopți 
Și zile nesfârșite de bucurie;

Te-aștept să vii 
Când nu vei mai vărsa 
Nicio lacrimă albastră sau cenușie,
Când iarba va fi verde pe câmpie,
Sau când se vor coace strugurii în vie.

Te-aștept să vii,
Doar știi cât te iubesc,
Când ești lângă mine 
Ca o stea strălucesc,
Datorită ție 
În fiecare zi zâmbesc,
Doar tu mă faci să simt 
Că trăiesc.

Te-aștept să vii, azi,
Mâine, poimâine,
Când vei vrea. Fără tine 
Ar fi mult prea tristă viața mea!


Autor: Crisastemis 
Din Volumul 
În brațele lui Eros 

Un trandafir și-o orhidee

Te rog, spune-mi că încă mă iubești, 
Că încă mă vrei, că totul e okay...

Oare te-ai supărat de-atunci,

Când la răscruci de timpuri 
M-ai așteptat, 
Și fără să vreau am întârziat?

Pe mine, nu mă ia somnul în pat,

Gândurile-mi zboară la tine,

Număr minutele, orele, zilele,

Las pe mâine ce pot face azi,

Lacrimi reci îmi cad pe obrajii calzi
Când îmi amintesc de noi!

Bate vântul nefericirii dinspre Est,
Nu vrei să faci niciun gest,
Mă doare inima din ce în ce mai tare,
Mă cuprind fiori de disperare,
Nicio rază mică de soare,
Nicio fărâmă de speranță 
Nu se întrevede la Orizont.

Mi-e dor de ochii tăi, 
De mâinile-ți dibace,

Iubirea mă ține ca pe ace,

Pe față și pe dos mă-ntoarce

Ca pe o haină veche, prăfuită,

Viața mi-e posomorâtă, 

Inima mi-e ruptă, sufletul întristat;

Ieri noapte, 
Am visat că ai bătut la uşă, 
Eu ți-am deschis, 
Dar nu ai intrat nici măcar pe hol,

N-ai vrut să dai un mic ocol 
Căsuței, nici ogrăzii mele;
O ploaie de stele a căzut 

Peste orașul întunecat,

A tunat și-a fulgerat, 
Pietrele s-au crăpat,

Tare rău m-am supărat 
Că ai evadat, ca de fiecare dat'
Din visele mele! 

Sper că nu m-ai uitat,

Vreau să-mi promiți 
Că vei planta în Grădina Fericirii

Un trandafir și-o orhidee 
Pe fiecare metru pătrat,

Căci dacă voi cădea ca grâul secerat

Când sufletul îmi va fi însetat de iubire 
Ca de Apă vie, să pot să renasc 

În fiecare primăvară,
Nu la o sută, sau la o mie de ani!

© Crisastemis

Din Volumul - În brațele lui Eros