Un trandafir și-o orhidee

Te rog, spune-mi că încă mă iubești, 
Că încă mă vrei, că totul e okay...

Oare te-ai supărat de-atunci,

Când la răscruci de timpuri 
M-ai așteptat, 
Și fără să vreau am întârziat?

Pe mine, nu mă ia somnul în pat,

Gândurile-mi zboară la tine,

Număr minutele, orele, zilele,

Las pe mâine ce pot face azi,

Lacrimi reci îmi cad pe obrajii calzi
Când îmi amintesc de noi!

Bate vântul nefericirii dinspre Est,
Nu vrei să faci niciun gest,
Mă doare inima din ce în ce mai tare,
Mă cuprind fiori de disperare,
Nicio rază mică de soare,
Nicio fărâmă de speranță 
Nu se întrevede la Orizont.

Mi-e dor de ochii tăi, 
De mâinile-ți dibace,

Iubirea mă ține ca pe ace,

Pe față și pe dos mă-ntoarce

Ca pe o haină veche, prăfuită,

Viața mi-e posomorâtă, 

Inima mi-e ruptă, sufletul întristat;

Ieri noapte, 
Am visat că ai bătut la uşă, 
Eu ți-am deschis, 
Dar nu ai intrat nici măcar pe hol,

N-ai vrut să dai un mic ocol 
Căsuței, nici ogrăzii mele;
O ploaie de stele a căzut 

Peste orașul întunecat,

A tunat și-a fulgerat, 
Pietrele s-au crăpat,

Tare rău m-am supărat 
Că ai evadat, ca de fiecare dat'
Din visele mele! 

Sper că nu m-ai uitat,

Vreau să-mi promiți 
Că vei planta în Grădina Fericirii

Un trandafir și-o orhidee 
Pe fiecare metru pătrat,

Căci dacă voi cădea ca grâul secerat

Când sufletul îmi va fi însetat de iubire 
Ca de Apă vie, să pot să renasc 

În fiecare primăvară,
Nu la o sută, sau la o mie de ani!

© Crisastemis

Din Volumul - În brațele lui Eros