Pe aripi de iubire și de dor

Cad stele de argint din cer,

E întuneric și e ger,

Sufletul mi-e trist, neliniștit,

În inimă, parcă am o piatră de granit;

Aș vrea să zbor, ușor, ușor,

Pe aripi de iubire și de dor, 

Până la Poarta amintirilor,

Să rup Lanțul slăbiciunilor,

Să plutesc deasupra norilor,

S-ajung în Ecuador, sau la Ecuator,

În această noapte albă,

 Plină de mister.

Iubitul meu cu obraji de catifea,

N-ai vrea să fii fulgul meu de nea?

Nu ți-ar plăcea să te țin

În palma dreaptă a mea,

Iar cu mâna stângă să te mângâi?

Tu ești și-ai să rămâi 

Iubitul meu dintâi,

Te țin minte ca pe o carte de capătâi,

Căci inima, mereu mi-o răpui

Când mă privești

Cu ochii-ți blânzi, căprui!

Frumosule cu buze dulci, 

Catifelate,

Mă gândesc la tine zi și noapte,

Pupilele-mi sunt dilatate, 

Buzele uscate,

Bătăile inimii neregulate, 

Mâinile înghețate,

Ochii-mi sunt obosiți de nesomn,

Nu mai știu ce-nseamnă somn liniștit,

Te caut încontinuu 
Prin albastrul Infinit,

Dar ești cam greu de găsit... !

Vino în calea mea, acum, 

Când iarna este grea,

Nu mă lăsa în viscolul crunt 
Al singurății,

Nu vreau să rămân
 Prizoniera tristeții!

Autor ✍️ Crisastemis

Din Volumul - Dincolo de cuvinte