Pașii tăi

Pașii apăsați ai tăi
Poartă parfumul florilor de tei
Pe care ai călcat cândva fără să vrei;
Pe umerii mei cresc aripi de porumbei,
Cu tine în suflet zbor, pe aripi de vise,
Prin al dragostei superb decor.

Pașii tăi grei
Se-aud prin zgomotul surd
Al tăcerilor de gheață
În fiecare noapte și dimineață;
Eu râd de tristețe ca de o paiață,
Mă spăl cu roua florilor pe față,
Mi-acopăr sufletul și inima
Cu iubirea-ți care mă răsfață.

Pașii tăi, mă învață să merg pe urmele lor
Fără să ajung la capătul puterilor,
Fără să îmi fie teamă c-am să mor de dor;
De dragoste rănită nu am fost,
Mi-am învățat lecțiile vieții pe de rost,
Știu cine-am fost, știu cine sunt...

Îmi cunosc rolul pe acest pământ,
Nu sunt ca o frunză în vânt,
Nu-mi plec fruntea în fața nimănui;
Mă bucur de căldura soarelei,
De brațele-ți iubitoare,
De luminile strălucitoare pe care le văd
Când alături de tine, spre fericire merg.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite

Lună Plină

Lună Plină, îmbracă-mă-n Lumină,
Pune câteva raze strălucitoare
Pe-a vieții mele cărare,
Ține-mă în umbra ta odihnitoare
Când te oglindești în mare!

Lună Plină, fă-mi fiecare noapte senină,
Pune-mi în inimă câteva grame
de fericire,
Fă ca din iubire, să-mi crească aripi noi,
Să uit de lacrimile care mi-au curs șuvoi
În toamnele cu ploi albastre
Când pe cer n-au strălucit astre.

Lună Plină, fă apa-mi de izvor cristalină,
Să beau să mă satur din ea,
Când tu, ca o Regină
Apari pe bolta neagră de catifea,
Lasă îngerii buni să stea
La căpătâiul meu pe vreme rea;

Adu-mi puțină pulbere de stea
Din călătoria ta în jurul Pământului,
S-o împrăștii prin mijlocul văzduhului
Când nu se-aude cântul cucului;

Rămâi pe cerul nopții
Până la sfârșitul anotimpului
Pe care îl ador... Primăvara,
Prințesa florilor și a îndrăgostiților.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite