Pașii tăi

Pașii apăsați ai tăi
Poartă parfumul florilor de tei
Pe care ai călcat cândva fără să vrei;
Pe umerii mei cresc aripi de porumbei,
Cu tine în suflet zbor, pe aripi de vise,
Prin al dragostei superb decor.

Pașii tăi grei
Se-aud prin zgomotul surd
Al tăcerilor de gheață
În fiecare noapte și dimineață;
Eu râd de tristețe ca de o paiață,
Mă spăl cu roua florilor pe față,
Mi-acopăr sufletul și inima
Cu iubirea-ți care mă răsfață.

Pașii tăi, mă învață să merg pe urmele lor
Fără să ajung la capătul puterilor,
Fără să îmi fie teamă c-am să mor de dor;
De dragoste rănită nu am fost,
Mi-am învățat lecțiile vieții pe de rost,
Știu cine-am fost, știu cine sunt...

Îmi cunosc rolul pe acest pământ,
Nu sunt ca o frunză în vânt,
Nu-mi plec fruntea în fața nimănui;
Mă bucur de căldura soarelei,
De brațele-ți iubitoare,
De luminile strălucitoare pe care le văd
Când alături de tine, spre fericire merg.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite