Iubirea care nu e efemeră

Noi doi, sub aceeași umbrelă,
Pe aceeași pasarelă,
Ca într-un film de dragoste,
Nu ca-ntr-o telenovelă,
Traversăm pasaje de timp,
Facem popas în fiecare anotimp.

Noi doi, sub al iubirii nimb,
De când răsare soarele în zori
Ne îmbrăcăm în cămăși cu flori,
Ne pictăm trupurile și viețile în culori,
Zburăm ca doi cocori spre zări senine
Cu inimile pline de iubire.

Noi doi, ca două fire de busuioc,
Purtătoare de noroc,
Două flăcări din același foc,
Nu stăm niciodată pe loc,
Ne plimbăm când vrem, oriunde vrem,
La braț cu fericirea.

Noi doi și împlinirea,
Infinitul, Nemărginirea,
Strălucirea stelelor...
Norii nu fac parte
Din minunatul nostru decor,
Nici în visele de noapte
Nu ne iubim pe jumătate
Căci suntem un întreg,
Pașii noștri merg doar spre lumină.

Tot ce simțim, punem pe hârtie,
Trăim în pace, în armonie,
Iubirea noastră-i ca o Viță de vie
Cu struguri dulci, gustoși,
De care se miră oamenii răutăcioși.

Noi doi, suntem frumoși 

la suflet, mărinimoși,

Nu suntem ranchiunoși, nici plângăcioși;
Suntem zeloși din cale-afară,
Din primăvară până în iarnă călătorim,
Niciodată nu ne plictisim,
Ne mulțumim cu tot ce ne oferă
Iubirea care nu e efemeră.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii