Nu mai ninge infernal

Panseluțe albe delicate,
Lalele și garofițe roșii cu petale catifelate
Stau tolănite la soare, în amiaza mare,
Păsările călătoare s-au întors acasă;

Un firicel de toporaș se chinuie să iasă
De sub un morman umed de pământ,
Eu cânt, sunt fericită, mulțumită,
Primăvara mea iubită a venit înapoi.

A înverzit frunza de trifoi,
Copacii-s îmbrăcați în haine noi,
Stoluri de rândunele și de porumbei
Și-au făcut cuiburi sub ramurile de cais;

Mă simt ca-n Paradis,
Parcă e vis tot ce trăiesc... !
Natura si-a schimbat veșmântul,
Nu plouă, nici nu bate vântul,
E liniște și pace, pita tot în vatră se coace,
Nu mai port cojoace, nu stau ca pe ace;

Mă bucur de mirosul îmbătător al florilor,
De glasul dulce al privighetorilor,
De minunatul decor pe care-l văd
Când mă trezesc în zori...

Ce bine că nu sunt nori pe cerul de opal
Și nu mai ninge infernal!
Mi-a dispărut micul pumnal din inimă,
Sufletul nu mi-este tulburat...

Îi mulțumesc lui Dumnezeu
Pentru tot ce mi-a dat până acum
Și pentru ce-mi va da de astăzi înainte!
Cuvinte de laudă voi folosi
În ale mele inocente poezii
Și pentru îngerii mei păzitori
Care mă apără de oamenii răuvoitori,
Și mă ajută să văd lumea în culori.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii