Te-am așteptat
Cu sufletul de dor înflăcărat
Pe țărmul unei mări albastre
Când pe cerul nopții străluceau astre
Pictate în roz și verde crud...
Când frunzele de dud s-au uscat
Te-am așteptat pe malul unui timp uitat,
Ceața îndoielii s-a disipat
Și păsările au plecat spre zări senine.
Te-am așteptat în diminețile
Cu miros de nectarine,
În după amiezile de speranțe pline
Când lacrimi cristaline nu mi-au curs;
Mi-a fost de-ajuns o singură privire de a ta
Să pot prinde aripi, să pot zbura
Ca un fluture spre lumină
Când auzeam muzică divină
Cântată de coruri îngerești.
Te-am așteptat cu brațele deschise
Și n-ai lipsit din ale mele vise colorate,
Mi-ai luat poverile de pe umeri
Și de pe spate;
Mi-ai promis c-ai să mă iubești
Până la moarte și dincolo de ea,
Mi-ai spus c-ai să-mi dai toată dragostea
De care inima mea are nevoie,
Știam că sunt unica femeie
Care te face fericit.
Te-am așteptat la margine de Infinit
și ai venit,
Prin lumi necunoscute ani la rând
am călătorit
Bucurându-ne enorm că destinele noastre s-au unit.
Trenul Iubirii a oprit demult în gara
unde eram noi,
Ne-am urcat în primul vagon de mână, amândoi,
De-atunci trăim doar clipe minunate
în doi.
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii
