Clipe minunate în doi

Te-am așteptat 

Cu sufletul de dor înflăcărat

Pe țărmul unei mări albastre

Când pe cerul nopții străluceau astre

Pictate în roz și verde crud...

Când frunzele de dud s-au uscat

Te-am așteptat pe malul unui timp uitat,

Ceața îndoielii s-a disipat 

Și păsările au plecat spre zări senine.

Te-am așteptat în diminețile 

Cu miros de nectarine,

În după amiezile de speranțe pline

Când lacrimi cristaline nu mi-au curs;

Mi-a fost de-ajuns o singură privire de a ta

Să pot prinde aripi, să pot zbura

Ca un fluture spre lumină

Când auzeam muzică divină

Cântată de coruri îngerești.

Te-am așteptat cu brațele deschise

Și n-ai lipsit din ale mele vise colorate,

Mi-ai luat poverile de pe umeri 

Și de pe spate;

Mi-ai promis c-ai să mă iubești 

Până la moarte și dincolo de ea,

Mi-ai spus c-ai să-mi dai toată dragostea

De care inima mea are nevoie,

Știam că sunt unica femeie 

Care te face fericit.

Te-am așteptat la margine de Infinit 

și ai venit,

Prin lumi necunoscute ani la rând 

am călătorit

Bucurându-ne enorm că destinele noastre s-au unit.

Trenul Iubirii a oprit demult în gara 

unde eram noi,

Ne-am urcat în primul vagon de mână, amândoi,

De-atunci trăim doar clipe minunate 

în doi.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Ecoul iubirii