Hrănește-mi inima

Hrănește-mi inima cu iubirea ta,

Pune-mi pe frunte răsăritul, 

La picioare asfințitul, 

În păr o floare de nu-mă-uita.

Hrănește-mi inima,

Dă-mi un sărut dulce ca mierea,

Adapă-mi sufletul cu apă vie,

Pune pe masă o tipsie 

Plină cu emoții și sentimente,

Distruge-mi durerile persistente.

Nu pune prea multă sare,

Nici condimente picante în mâncare, 

Desenează-mi pe geam o rază de soare,

Scoate fericirea din hambare,

Lipește-te de mine 

Ca timbrul de scrisoare.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Puterea iubirii infinite

Un basm ireal

Plânge cerul,
Se cutremură pământul,
Bate vântul, vine furtuna,
Se dă alarma în zori,
Zboară egrete și cocori
Prin fața geamului de cristal
Din dormitorul conjugal
Din basmul ireal
Cu-n prinț și o prințesă,
Cu-n câine fără lesă,
Cu un munte, o câmpie,
O grădină cu iasomie
Și un butoi cu vin de razachie.

Plânge pădurea
Atinsă de securea răutății,
Sunt rupte aripile tinereții,
Bieții lăutari, bătrâni ca arborii seculari,
Nu mai numără piștari,
Numără lacrimi mari argintii
Căci se lovesc de ziduri vii în fiecare zi.

Lanurile aurii de grâu lipsesc
Din basmul cu iz copilăresc,
Floarea Soarelui nu mai răsare
Dincolo de hotare,
E întuneric pe orice cărare spre Infinit,
Îngerii au obosit, raftul cu idei e prăfuit,
Zâna bună n-a murit, s-a ascuns undeva,
Și-a făcut casă pe un colț de stea,
Își va face apariția când iarna va dispărea.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Versuri și Universuri

Cu capul în nori

În zilele obișnuite sau de sărbători
Unii visători sunt cu capul în nori,
Roluri sunt destule pentru actori
Buni, răi, amatori, scamatori,
Vânzători sau cumpărători de iluzii
Care produc confuzii și contuzii.

Anumiți cantautori sunt și dansatori, 
Mici acrobați, ca niște copaci uscați
Fără rădăcini înfipte bine în pământ,
Cu brațe ca niște ramuri bătute de vânt.
Oamenii triști au frunțile ridate,
Fețele brăzdate de trecerea timpului,
Trupurile încovoiate ca trestiile aplecate
Pe malul râului de la marginea orașului.

În nopțile cu Lună plină
Lupii moraliști de duzină
Cântă la trombon și la mandolină
Până când se jupoaie pielea fină
A hainelor negre cu care sunt îmbrăcați.
Câinii care mușcă sunt legați
De stâlpii de înaltă tensiune
Ca să nu comită nicio agresiune.

În nopțile în care nu cad ninsori
Poeții îndrăgostiți sunt cu capul în nori,
Visează triluri de privighetori,
Scriu scrisori de amor
Pe care le trimit în Univers...
Când sunt cuprinși de melancolie
Toți pun câte un vers pe hârtie
Despre iubirea pe care o poartă
În suflet cu mândrie,
Sau ca pe o floare roșie la pălărie.


Autor ✍ Crisastemis
Versuri și Universuri