Mai bine... Pa!

Iubite, mai bine... Pa!
Îţi spun de-acum,
Decât să mă pierzi pe drum
Ca pe-o batistă parfumată,
Dar cu lacrimi îmbibată!
Mai bine nu spui nicio şoaptă
Nici vântului, nici mării
Care nu mai e învolburată
Din vara când te-am aşteptat
Pe ţărmul unde timpul
Parcă în loc a stat;
Vaporul iubirii
Demult s-a scufundat,
Nici marinarii
Nu s-au mai salvat,
Doar glasul unui pescăruș
Se-aude din când în când
În tăcerea de mormânt;

Mai bine... Pa,
Îţi spun iubite,
Au fost prea puţine
Clipe fericite
Pe care le-am trăit;
Eu sincer te-am iubit,
Dar răsăritul pentru noi,
Acum e asfinţit.
Nu vreau să mă complic
Să trag la sorţi iubirea,
Căci tu ai fost un loz în plic!
Mai bine... Pa!
Eu nu mai spun nimic!


© Crisastemis
Din Volumul 
Iubire fără sfârșit