Iubite cu tâmple argintii,
Când toamna va veni
Ne vom îmbrăca în frunze arămii,
Ca puful de păpădii se va risipi durerea,
Tăcerea va deveni zgomot de clopot,
Inima-mi va bate tare, tare,
Când voi sta în brațele tale iubitoare.
Ploi de stele vor cădea
În nopțile albastre de catifea,
Ochii-ți blânzi se vor scălda
În privirea mea senină,
Vom asculta muzică divină
Ca să ne fie somnul lin,
Ramurile de măslin nu se vor usca,
Porumbeii păcii nu vor dispărea
Din tabloul pictat de mâinile noastre.
Ne vom face oaste
Din fiorii neastâmpărați de dor,
Vom sta mereu lângă zeul Amor,
Ferestre spre cer iar vom deschide,
Vom aprinde lumânări parfumate
Când se va apropia furtuna
Dinspre miazănoapte.
Iubite cu gene negre, dese,
Știu că vorbele mele de iubire
Sunt bine înțelese,
Am să pun două trese pe umerii tăi
Când voi scăpa din cușca mare
Cu lei fioroși,
Care-s din ce în de mai geloși pe tine;
Tu ții la mine mai mult decât țin eu,
Te rogi la Dumnezeu să fiu sănătoasă
Căci știi cât de frumoasă
Este inima mea...
Abia aștept să îți sărut gurița dulce
Ca o acadea!
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii
