Mi-am agățat iubirea
De-o ramură verde de măslin,
Căci furtunile vin
Fără să anunțe pe cineva,
Am să-mi ascund emoțiile după perdea,
N-am să deschid nimănui ușa
Când vântul rece va sufla.
Nu-mi plac doamnele toamne hâde
Cu alunițe ca niște dude uscate
Pe fețele machiate, pe frunțile ridate;
Nu vreau să car în spate
Cărți cu povești neterminate
Despre dâre de noroi, copaci goi
Sau păsări care pleacă,
Nu mă simt în largul meu
În lunile cu ceață sau cu promoroacă.
Mi-am pus dorul pe o cracă de gutui,
Am pornit hai-hui pe cărărui de munte
Ca să stau departe de chestiile mărunte
Care-mi pun fire cărunte pe tâmple
Și-n păru-mi lung de abanos;
Am să fac un salt în timp
Ca să ajung în mirificul anotimp,
Primăvara, zâna cu chip frumos.
Vreau să aduc lumii prinos
Flori de aur parfumate,
Să pictez pe zările minunate
Un soare care străbate pământul
Într-o secundă,
Îmi doresc să stau
pe-o undă de fericire
Îmi doresc să stau
pe-o undă de fericire
Până la sfârșitul zilelor mele;
Ploi de stele-aș vrea să cadă
Peste poezia-mi dragă în care iubirea
Nu e soră cu nefericirea;
Mi-aș dori ca nemurirea
să fie visul oricui,
să fie visul oricui,
Să nu-și pună nimeni pofta în cui
Când e vorba de plăcere;
Eu mi-am golit sufletul de durere,
Am uitat gustul de fiere,
Dumnezeu mi-a dat putere multă
Ca să pot trece peste orice clipă cruntă.
Mi-am pus destinul în mâinile tale
În iernile infernale cu zăpezi cât casa,
Mireasa ta am fost, tu mi-ai fost adăpost
Și-mi ești în continuare,
Miracol, magie, splendoare,
Cărare dreaptă spre Infinit;
Tu, Eros cel vestit,
Chiar dacă ți-am greșit
M-ai iertat si m-ai iubit,
M-ai dojenit ca un părinte,
Zeci de jurăminte ți-am făcut,
Nu te-am urât, nu m-ai urât,
Multe drumuri am străbătut împreună;
Mi-ai dat o mână, ți-am dat inima mea,
Mi-am irosit tinerețea
Contemplând figura ta,
Pe un piedestal de diamant te-am pus
Când sufletu-mi ți-era supus.
Azi, ape tulburi, ceasuri rele
În universu-mi plin de culoare nu-s,
În universu-mi plin de culoare nu-s,
Privesc în sus spre cerul de azur,
Nu-i nimeni în jur...
E doar luna, deasupra mea,
Mă învăluie-n lumina sa;
Pe Dumnezeu Îl preamăresc,
Ție Eros, îți mulțumesc,
Sunt fericită că trăiesc!
Poate-ntr-o zi senină
Iar o să te iubesc!
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Muguri de iubire