sâmbătă, 23 martie 2019

O pereche ideală

Noi doi, ne cunoaștem din alte vieți,
Sigur am băut cafele împreună
În multe dimineți... !
Tu știi să mă răsfeți, eu știu să te alint,
Când te văd venind din depărtare
Se face dintr-o dată soare,
Turmele de mioare
Pleacă singure la pășunat,
Sufletu-mi cade ca secerat
La picioarele tale.

Noi doi, suntem ca două balamale
De la aceeași ușă,
Iubirea ta îmi vine ca o mănușă
Când îndoiala
Ca o căpușă îmi iese în cale,
Cuvinte banale nu vreau să-ți spun,
Ești atât de bun, de iertător, de înțelegător,
Semeni cu zeu-mi preferat Amor!

Noi doi, împărțim același dor,
Suntem ca două jumătăți de măr
Deosebit de dulci...
Tu nu te culci niciodată pe o ureche,
Eu nu păstrez nicio datină străveche,
Suntem o pereche ideală,
Iubirea noastră-i colosală!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri

Tot mereu...

Pe tine te iert, pe mine mă cert,
Căci te iubesc prea mult.
În mine-i un tumult de sentimente;
Te port în suflet și în gând,
Mi-aud inima bătând
Când ești în preajma mea,
Nici dac-aș vrea
Nu cred că aș putea să te uit vreodat'.

Pe tine te doresc ca pe o apă de izvor
Când sufăr din prea mult dor,
Parfumul tău amețitor
E asemănător cu cel al trandafirilor,
Viața mi se pare Rai
Când în brațele-mi iubitoare stai,
Habar n-ai că datorită ție trăiesc!

Pe tine te pun pe primul loc,
Ești ca trifoiul aducător de noroc,
Focul iubirii arde-n mine cu putere
Nu doar în clipele efemere,
Ci tot mereu, iubitul meu...
Pe tine, eu, te vreau mai mult ca niciodat',
Frumos bărbat cu suflet imaculat!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri

Fără tine... nu!

Fără tine sunt săracă,
Iubirea ta mă îmbracă,
Îmi ține de foame, de sete,
Doar parfumul tău
Poate să mă îmbete.

Fără tine
Sunt ca un pui de erete fără aripi,
Nu pot, n-am cum să zbor
Dacă nu aud al tău glăscior
Șoptindu-mi la ureche,
"Te iubesc femeie zeie,
Foc, flacără, scânteie!"

Fără tine sunt ca o frunză de nalbă,
Ca o stea albă fără contur,
Fac câte-un tur în fiecare noapte
De la Est spre Vest, 
Apoi spre miazănoapte,
Apele-mi sunt tulburate când nu te văd,
În mintea mea e prăpăd.

Fără tine nu, nu văd scăpare
Din a tristeții închisoare,
Soare nu există
Decât în vechea revistă
Pe care-o țin pe noptieră...
Fără tine mă pierd prin atmosferă
Ca un micuț atom, iubite om!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri

Nu te grăbi!

Ia-mă ușor, nu te grăbi,
E loc destul în centrul inimii mele,
Poți intra în sufletu-mi blând când vrei
Ca într-o colivie de aur
Plină cu fluturi albi și porumbei.

Nu te grăbi ca fata mare la măritat
Doar ești bărbat în toată firea!
Ridică-ți privirea, zâmbește,
Călătorește cu mine prin Infinit
Când vântu-i potolit și nu e furtună.

Ia-mă de mână,
Vreau să-ți fiu iubită, nu stăpână,
Știi că urăsc cuvântul "minciună",
Așa cum urăsc frunza de mătrăgună;

Sunt o tipă înțelegătoare, bună,
Fac ordine în viața-mi tumultoasă
În fiecare zi, nu în fiecare săptămână,
Noaptea, mă îmbrac în raze de lună,
Dimineața, navighez pe mări
Însoțită de îngerii păzitori.

Mi-ai spus că vrei să-mi dai inima ta
Cu toată iubirea din ea,
Oare trebuie să-ți dau în schimb ceva?
Averea mea e dragostea,
Puterea mi-este Dumnezeu și bunătatea;

Dreptatea e poteca mea spre soare,
Pașii nu mă duc pe rute înșelătoare,
Nici pe poteci întortocheate,
Nu dau din gură nici din coate
Ca să ajung undeva,
Îmi văd liniștită de treaba mea.

Așa că... lasă trecutul în spate,
Clopotul Fericirii pentru noi bate!
Mă bucur că știi să-ți asculți glasul inimii
Așa cum asculți trilurile de ciocârlii!
Eu sunt aici doar pentru tine,
Știu că împreună ne va fi bine!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri

Fără contuzii, fără dureri

Iubindu-te atât de mult
Am reușit să nu mă scufund
În niciun ocean de lacrimi,
Am stat departe de patimi,
N-am croșetat iluzii,
N-am avut contuzii, nici dureri,
Nu m-am lovit de ziduri clădite din tăceri,
N-am mers pe drumuri spre nicăieri.

Iubindu-te cu patimă și dor,
Am învățat să mă înalț spre cer, să zbor,
Am trecut ușor peste Puntea suspinelor,
Mi-au fost zilele sărbători,
Parfum de flori înmiresmate
Am presărat în poeziile-mi toate,
Chiar și când erai plecat departe
Te simțeam atât de-aproape!

Iubindu-te, fiindu-ți credincioasă,
Viața mi-a fost mult mai frumoasă,
Am fost, sunt fericită ca o mireasă,
Mi-am pus inima pe masă
Și sufletul pe tava ta
De când ai apărut în calea mea.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri