Zboruri și Popasuri

Noi doi, zburam de câte ori voiam 

Pe aripi de iubire și de timp, 

Făceam popas în fiecare anotimp,

Mereu împreună, ținând-ne de mână,

Treceam de fiecare uragan, 

De fiecare furtună,

Bătăile inimilor noastre 

Se auzeau și de pe Lună;

Eu eram zâna ta frumoasă, bună,

Tu erai prințul 
De pe un tărâm fermecat,

Te așteptam cu drag, în prag,

La începutul dimineții sau al serii;

Când ne îmbrățișam, 

Înfloreau caișii și merii,

Când ne sărutam, 
Zburau veseli cocorii,

Soarele ne dădea binețe zi de zi,

Ne bucuram ca doi copii 

De frumusețile naturii,

De razele strălucitoare ale iubirii

Și ale fericirii din sufletele noastre.

Noi doi, zburam 
Spre zările albastre

Ca păsările migratoare,

Strângeam iubire în hambare

Ca să ne ajungă 
Pe perioada lungă a iernii;

Dansam prin ploile 
Toamnelor ruginii,

Ca două frunze arămii 
Legănate de vânt,

Eu uitam cine sunt, 
Dar tu știai cine ești,

Îmi spuneai de zeci de ori 
Că mă iubești. Îți mai amintești? 

Nimeni nu era ca noi!

Dar am rămas aceeași... doi eroi,

Ne regăsim în poveștile nemuritoare,

Căci ne plimbăm la braț cu iubirea

De la munte până la mare,

Putem trece peste orice 
Bariere și hotare
Cu fericirea în suflete și în buzunare.

© Crisastemis 

Din Volumul 💘 În brațele lui Eros