Fără tine... nu!

Fără tine sunt săracă,
Iubirea ta mă îmbracă,
Îmi ține de foame, de sete,
Doar parfumul tău
Poate să mă îmbete.

Fără tine
Sunt ca un pui de erete fără aripi,
Nu pot, n-am cum să zbor
Dacă nu aud al tău glăscior
Șoptindu-mi la ureche,
"Te iubesc femeie zeie,
Foc, flacără, scânteie!"

Fără tine sunt ca o frunză de nalbă,
Ca o stea albă fără contur,
Fac câte-un tur în fiecare noapte
De la Est spre Vest, 

Apoi spre miazănoapte,
Apele-mi sunt tulburate când nu te văd,
În mintea mea e prăpăd.

Fără tine nu, nu văd scăpare
Din a tristeții închisoare,
Soare nu există
Decât în vechea revistă
Pe care-o țin pe noptieră...
Fără tine mă pierd prin atmosferă
Ca un micuț atom, iubite om!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri