Rămâi așa cum ești

Dăruiește-mi zâmbete ștrengărești,
Arată-mi cât mă iubești;
Eu te iubesc până la Infinit,
Căci mi-ai luat o piatră de granit
De pe inima-mi, care cândva a suferit.

Rămâi așa cum te-am cunoscut,
Frumos la suflet, delicat ca crinul alb
Ce în grădina-mi fermecată a crescut,
Nu te-am văzut nicicând posomorât,
Nici nu cred că-ți voi vedea vreodată
Fața tristă sau privirea încruntată.

Rămâi timidul de altădată
Care nu vorbește ca o moară stricată
Nici nu se dă mai mare decât este,
Fii până la final eroul din fiecare poveste
Sau poezie pe care o scriu
Când arde focul viu al iubirii.

Iubește-mă mai presus de legea firii,
Mai presus de orice,
Pune-ți sentimentele în cântece,
Compune-mi balade de dragoste și dor,
Căci eu nu pot să măsor
Iubirea imensă ce ți-o port.

Cu tine, fără pașaport, pot să colind
În fiecare zi și noapte prin Univers,
Drumul vieții mele, e drum cu unic sens
De când te-am cunoscut...
De nu te-aș fi avut,
Mi-ar fi fost greu să trăiesc,
N-aș fi putut să iubesc pe altcineva.

Rămâi așa cum ești!
Fă gesturi copilărești
De care să mă amuz,
Căci nu ești un ursuz,
Tu nu te superi niciodată;
Rămâi ființa minunată,
Icoană în sufletu-mi pictată.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite