Primește-mă în lumea ta,
Că-i mai frumoasă ca a mea!
La tine-n sat sunt oameni buni,
La mine în oraș sunt doar nebuni.
La tine-n țară sunt livezi
Cu poame coapte, fermecate,
Izvoare cu ape dulci, curate,
Nu râuri cu lacrimi sărate.
La mine-s lipsuri nenumărate,
Griji, nevoi, necazuri, dureri,
Vorbe de alint nu găsești pe nicăieri,
Iubirile de ieri s-au stins
Ca lumânările, când a nins.
Primește-mă sub acoperișul tău
Când vântul suflă rău
Și n-am cu ce mă înveli,
Deschide-ți ușa inimii
Și lasă-mă să stau o clipă doar,
Să nu mi se pară
Că mi-am trăit viața în zadar.
Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Puterea iubirii infinite
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu