Iarna din privirea ta

Picuri albaștri de ploaie

Se-amestecă timid 

Cu fulgi albi de nea,

Iarna din privirea ta

Mă duce cu ea departe,

Pe țărmuri cu nisipuri sidefate;

Mările iubirilor sunt agitate,

Oceanele dorințelor 

Sunt învolburate,

Cuvintele de dor sunt cenzurate;

Pașii noștri se-ndreaptă

Spre o cărare nu prea dreaptă,

Totuși inima mea

Are ușa descuiată,

Iubirea-mi pentru tine

E nelimitată;

Vreau să urc treaptă cu treaptă

Cu tine de mână pe Scara fericirii,

Spre lumea minunată

Din poveștile nemuritoare

Cu prinți și cu prințese,

Cu împărați și cu împărătese;

Nori negri acoperă pământul,

Suflă puternic vântul 

Prin pădurile de brazi;

Azi, te iubesc mai mult decât ieri,

Mi-e dor de ale tale mângâieri,

De minunatele seri

În care zburam pe aripi de vis

Până în Paradis...

Tu erai frumos ca Adonis,

Eu semănam cu Afrodita, 

Eram iubita scumpă a ta,

Săgeata lui Eros 

Ne săgeta când vrea

Inimile mult prea rănite,

Sufletele noastre erau unite,

Simțeam până în oase 

Fiorii dragostei;

Demult, din ochii noștri 

Săreau scântei,

Acum, suntem aproape 

De marginea prăpastiei;

Tu nu vrei să recunoști 

Că mă iubești,

Dar eu îți spun că-mi ești destin, 

Dar Divin de la Bunul Dumnezeu,

Doar pentru tine trăiesc,

Pe zi ce trece, mai mult te iubesc!

✍️ © Crisastemis

Din Volumul - Frontiera iubirii