Iubirea face minuni

Ca niște umbre trecătoare
Mergând pe poteca spre uitare
Sunt oamenii răi, nesimțitori,
Care calcă pe iarbă și pe flori,
Care nu iubesc necondiționat
Și pedepsesc intenționat
Câte un suflet nevinovat.

Ca niște trestii uscate
Sunt persoanele ciudate
Cu inimile pline de răutate.
Când vântul bate,
Lovesc pe alții pe la spate,
Critică și invidiază pe oricine.

Ca un mărăcine este ura,
Crește în bătătura celor care
Nu au în suflete raze de soare
Ci doar nori negri de plumb
Din care curg picuri de smoală
Peste câte-o inimă curată
Ca o coală albă de hârtie.

Ca parfumul de iasomie e iubirea,
Aduce fericirea și împlinirea
În viețile oamenilor frumoși,
Buni, drăgăstoși, miloși...
Romanticii adoră aroma florilor de tei,
Știu să zboare pe aripile dragostei.

Oamenii insensibili sunt răutăcioși,
Urâcioși, furioși, geloși,
Și lași, ca niște iepuri fricoși,
Nu vor, nu știu să fie mărinimoși,
Calzi, atenți, respectuoși.

Ca stelele strălucitoare sunt oamenii care
Știu ce înseamnă sinceritate, bunătate,
Adevăr, dreptate; Iubirea face minuni
În grădinile unde nu-s trandafiri cu spini.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Ecoul iubirii