Semnătura mea, e dragostea

Inima mea te cheamă
Dar tu nu o iei în seamă,
Eu trăiesc o dramă, tu, o comedie,
Tu scrii poveşti, eu câte-o poezie...

Câtă hârtie să mai folosesc?
Ţi-am scris cu lacrimi că te iubesc,
Ştii şi cum mă iscălesc,
Semnătura mea, e dragostea...

Nu îndrăznesc să te urăsc,
Ar fi prea dureros, sufletul meu frumos
S-ar transforma-ntr-un măr găunos,
Dar simt că mi se frânge fiecare os
Când nu eşti lângă mine...

Alerg printre serpentine
Ca să ocolesc senzaţiile
Care mă neliniştesc,
Nu pot să mă stăpânesc
Cu tine-n gând vorbesc,
Îţi spun mereu că te iubesc;

Unde eşti? De cine,
De ce oare te fereşti?
De ce nu-mi mai zâmbeşti ca altădată?
Unde-i iubirea adevărată
Pe care mi-ai promis-o de atâtea ori?

De ce laşi albele ninsori
Să creeze avalanşe?
De ce pui iubirea noastră 

Pe o planşă de modelat? 

Nici plastilina,
Nici eroina din basmul
Nostru preferat nu-ți poate lua locul
În sufletul meu tulburat.
Nimic nu mă mai poate bucura,
Inima mea te vrea,
Locul tău este în ea!


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Săgețile iubirii