În colțul meu de Rai

Aseară mi-ai adus un buchet de viorele

Ca să se bucure sufletu-mi de ele,

Ți-am dat fraga buzelor mele

Când mi-ai mângâiat părul făcut inele.

O ploaie de stele a căzut

Peste tăcerea ca de mormânt,

Un înger a coborât din cer

Și a închis porțile de fier ale tristeții.

În pragul dimineții 

A intrat o rază de lumină

În inima-mi plină de dor,

Soarele se chinuia să strălucească,

Iubirea încerca să mă orbească.

Copacii începeau să înverzească,

Trandafirii și bujorii să înflorească,

Păsările să ciripească,

Parcă eram la o nuntă împărătească!

Nu era furtună pe pământ,

Nu se-auzea șuierat de vânt,

N-am mai putut să scot niciun cuvânt

Când am văzut cum mă privești;

Mi-ai spus că mă iubești, că vrei să fii 

Portarul ce-mi păzește ușa inimii,

Ți-am spus c-am să te las să stai

Cât vrei, în colțul meu de Rai.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Ecoul iubirii