Anii au fugit pe lângă noi,
Lăsându-ne în inimi goi,
În timpurile frumoase
Eram noi doi şi soarele,
Visele, speranţele;
Acum suntem chinuiţi
Şi veşnic obosiţi
De-atâta aşteptare,
Doar semnele de întrebare
Se încăpăţânează tare
Să stea între iubirea
Care se distanţează
Din ce în ce mai mult,
Zgomotul mut
Al ultimului cuvânt
De rămas bun
Stă ca un scut între noi,
Timpul nebun s-a răzvrătit,
Sufletele ni le-a înjumătăţit
Inimile ni le-a despărţit,
Viscolul ne-a dezrădăcinat
De iubirea care ne-a legat.
Suntem trişti şi abătuţi,
Durerile au fost mai iuţi
De picior, am fost loviţi
Din toate părţile de biciul
Orgoliilor noastre;
Oare mai există şanse
Pentru emoţiile arse
De focul iubirii
Din care nu mai iese
Nici măcar o dâră de fum?
Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu