Asfințit de soare

Tu departe, eu aici;  

Gust amar de pelin, venin,

Furnici, licurici, urzici, 

Piele de găină, țepi de arici;

Săgeți ascuțite, gânduri otrăvite, 

Nopți neliniștite, flori înghețate, 

Vise trădate, orizonturi întunecate,

Ore, zile zbuciumate;

Trenuri deraiate, ape tulburate,  

Imagini deformate despre iubire, 

Nefericire, împărțire, înjumătățire,

Oglinzi sparte, clipe ciudate, 
Singurătate.

Castelele de nisip s-au năruit, 

Podul speranțelor s-a prăbușit, 

Gheața tristeții nu s-a topit

De când n-ai mai venit...

Am devenit o melomană înrăită, 

Ascult muzică non-stop, 

Privesc lumea 

Printr-un ochi miop de geam, 

Am obosit să nu te am... 

Îmi amintesc cu drag 

Cum te-așteptam 

În prag de vară, 

Pe vechiul peron de gară, 

Eu eram o fugară, 

Tu, un comis voiajor,

Apăreai și dispăreai 
Când voiai, ca un nor.

Mai ții minte 

Câte jurăminte ne-am făcut,

Cum ne întreceam 

În declarații de amor?

În palmele-ți calde 

Îmi puneam adesea 

Sufletul plin de dor; 

Tu erai trusa de prim ajutor 

De care aveam nevoie,

Eu eram singura femeie 

Care te înțelegea, care te ierta 

De fiecare dată când greșeai;

Când mă vedeai, 
Ca un foc te aprindeai,

Coborai de pe scara înaltă 
A mândriei,  îmi vorbeai 

Despre Taina căsătoriei,

Ne plimbam de mână 
Pe Calea Victoriei, 

Apoi prin Parcul Tei, sau Bordei.

Îți amintești de câte ori mi-ai spus

Că mă iubești? Oare mințeai, 

Te prefăceai că mă dorești?

Oare credeai în iubirea mea?

Nu pot să îmi dau seama,

Oricum, melodrama a început; 

Iubirea mare 

N-a încăput în brațele tale, 

A plecat agale de unde a venit; 

Din nou e asfințit de soare 

Peste o mare și un ocean de fericire,

Fulgi albi de nea cad în neștire

Peste un fir subțire de lalea...

Primăvara se lasă așteptată,

Mă simt ca o frunză purtată de vânt, 

Mă înalț ușor, apoi cobor 

Cu picioarele pe pământ

Cu tine-n suflet și în gând... 

Te iubesc mult, nu pot să te uit!

Toate drepturile rezervate

✍️ © Crisastemis

Din Volumul - Frontiera iubirii

Pe aripi de iubire și de dor

Cad stele de argint din cer,

E întuneric și e ger,

Sufletul mi-e trist, neliniștit,

În inimă, parcă am o piatră de granit;

Aș vrea să zbor, ușor, ușor,

Pe aripi de iubire și de dor, 

Până la Poarta amintirilor,

Să rup Lanțul slăbiciunilor,

Să plutesc deasupra norilor,

S-ajung în Ecuador, sau la Ecuator,

În această noapte albă,

 Plină de mister.

Iubitul meu cu obraji de catifea,

N-ai vrea să fii fulgul meu de nea?

Nu ți-ar plăcea să te țin

În palma dreaptă a mea,

Iar cu mâna stângă să te mângâi?

Tu ești și-ai să rămâi 

Iubitul meu dintâi,

Te țin minte ca pe o carte de capătâi,

Căci inima, mereu mi-o răpui

Când mă privești

Cu ochii-ți blânzi, căprui!

Frumosule cu buze dulci, 

Catifelate,

Mă gândesc la tine zi și noapte,

Pupilele-mi sunt dilatate, 

Buzele uscate,

Bătăile inimii neregulate, 

Mâinile înghețate,

Ochii-mi sunt obosiți de nesomn,

Nu mai știu ce-nseamnă somn liniștit,

Te caut încontinuu 
Prin albastrul Infinit,

Dar ești cam greu de găsit... !

Vino în calea mea, acum, 

Când iarna este grea,

Nu mă lăsa în viscolul crunt 
Al singurății,

Nu vreau să rămân
 Prizoniera tristeții!

Autor ✍️ Crisastemis

Din Volumul - Dincolo de cuvinte

În spatele zidului tăcerii 💔

Ce pot să-ți spun, 

Când crivățul nebun

S-a instalat în sufletul meu bun,
În această iarnă crudă
Care îmi răscolește 
Amintirile cu tine?

Vrei să te mint că îmi e bine?

Pot să zâmbesc, 

Când ochii-mi plâng 

Din cauza singurătății?

Lacătele porții iubirii sunt închise,

Brațele fericirii 

Nu mai sunt larg deschise,

Luminile sunt stinse în Univers;

Te caut în fiecare fapt divers,

În pagini de ziare, de reviste,

Te caut în nopțile-mi triste,

Merg pe anumite piste 

Ca să te găsesc,

Dar pașii mei se rătăcesc

Pe drumuri pe care 

Nu le cunosc îndeajuns;

Se pare că nu ți-a fost de-ajuns 

Iubirea mea,

Ai rămas în lumea ta, 

Rece ca gheața,

Căldura dragostei 

Nu prea îți face bine...

Oare ți-e frică de mine, 

De fiorii pe care ai putea să-i simți

Dac-ai primi îmbrățișările 

Mele fierbinți?

Oare ochii tăi cuminți,

Nu vor să vadă ochii mei blânzi?

De ce te-ascunzi 

În spatele zidului tăcerii

Și fugi de clipele plăcerii 

Pe care doar iubirea 

Ți-o poate oferi?

Tu nu știi să ierți, nu poți iubi? 

Ok... nu te grăbi 

Să îmi răspunzi,

Te las să te scufunzi 

În somnul dulce

De amiază... sau de noapte;

Am să-ți trimit 

O rază de soare la pachet,

Și o steluță albă, 

Ca să ți-o pui pe umărul drept.

Am să te-aștept pe Strada Fericirii

Când salcâmii vor înflori,

Când pe Cerul Iubirii nu vor mai fi

Nori negri sau cenușii.

✍️ © Crisastemis

Din Volumul - Dincolo de cuvinte