Ca o armă letală

Iubirea... boală, sau leac miraculos,

Fruct interzis, măr gustos sau găunos,

Strugure acru, sau dulce, tămâios,

Ceva inutil, sau de folos.

Iubirea ireală... plutire domoală,

Dans, balans, un pas înainte 

Printre gânduri și cuvinte,

Emoții, sentimente, fiori, 

Zboruri pe nori albi de pluș,

O cale netedă, sau un alunecuș, 

Un drum în pantă, 
Sau o cărare dreaptă;

Iubirea reciprocă, profundă, 

Aceeași lungime de undă,

Aceeași linie de plutire, raze de fericire,

Aceleași țeluri, 
Aceleași peneluri fermecate 

Cu care se pictează tablouri minunate.

Iubirea adevărată, necondiționată,

Poartă deschisă spre Infinit,

Veșnic răsărit, Orizont nemărginit, 

Soare și Lună, lumină de stea,

Floare de Nu-mă-uita.

Iubirea pasională, plăcerea carnală,

Fantezie, nebunie, iluzie, deziluzie,

Ocean de vise, mare de smarald, 

Răsad de flori, piatră de jad, Rai și Iad.

Iubirea banală, sau colosală,

Armă albă... substanță letală,

Noroc sau blestem, 

Viață… sau sacrificiu suprem.

Iubire și chin, miere și venin, 

Lacrimă, suspin,

Un cer senin, sau întunecat,

Un copac înflorit, sau uscat,

Un izvor cu apă vie, 

Sau un râu secat,

O salcie plângătoare, 

Un lan de grâu secerat.

Un deșert, sau un pământ fertil,

O lume colorată în roșu sau în vernil,

Fluturi roz în stomac, semințe de mac,

Suferință sau extaz în stare vrac,

Inimi sau suflete rănite

De săgețile ascuțite, uneori otrăvite

Trimise de Eros cel frumos, 
Dar nemilos.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Aromă de amor

Ce mai faci?

Ce mai faci? Ce mai zici?

Mai ai chef să critici pe cineva,

Să faci mișto de viața cuiva,

Să rupi în două dragostea

Ca pe o foaie de hârtie 

Și să o arunci la gunoi?

Te-ai mai gândit la noi,

La clipele petrecute în doi

Când ne credeam eroi,

Și luptam ca în armată

Pentru iubirea noastră nevinovată?

Ce mai faci, cum stai cu sănătatea?

Ți-ai dat seama că tinerețea,

Ca și frumusețea, este trecătoare?

Ce faci când inima te doare,

Când te trezești singur 

Într-o lume atât de mare?

N-ai vrea să evadezi din colivia ta,

Să joci Baba-oarba cu timpul,

Să-ți lipești sufletul de sufletul meu,

Ca să fim împreună din nou 

La bine și la greu?

Ce faci tu fară mine? 

Oare ai grijă de tine, 

Cum aveam eu, iubitul meu?

Mă gândesc la tine mereu,

De dragul tău, am inventat 

Un nou traseu 

Pe care să ajung mai repede 

În preajma ta, 

Căci nu te pot uita.

Ultima lacrimă a mea 

Nu s-a uscat încă,

De obicei, sunt tare ca o stâncă,

Dar uneori, ajung aproape 

De prăpastia adâncă

Făcută de tăcerea ta...

Totuși, am să-mi ascult inima,

Ea mi-a spus să nu mai aștept,

Să continui drumul drept 

Pe care am pornit

În căutarea ta, dragul meu iubit.

Autor ✍️ Crisastemis

Din Volumul - Aromă de Amor

Spre tine

Spre tine vin cu brațele deschise,

Căci îmi apari adesea-n vise,

Abia aștept să te văd,

În sufletul meu e prăpăd,

De când ai plecat spre miazăzi;

Mi-e gândul la tine în fiecare zi,

Te caut printre nostalgii 

La miezul nopții, 

Sau în pragul dimineții,

Când roua se pune pe flori...

Dacă ne-am întâlni mâine în zori,

Pe cerul iubirii n-ar mai exista nori,

Soarele ar răsări în inima-mi bună,

N-ar mai fi furtună în lumea fericirii,

Trandafirii nu s-ar mai usca în glastră

Dacă povestea noastră ar continua.

Spre tine vin, iubirea mea,

Așteaptă-mă în prag de seară,

Cum m-așteptai odinioară,

Cu brațele larg deschise,

Să ne iubim ca în povești, ca-n vise,

Acum, când focurile dorințelor 

sunt aprinse

Și tâmplele nu ni-s prea ninse.

Autor ✍️  Crisastemis

Din Volumul - Aromă de Amor  

Spre răsărit, nu spre apus

Iubite, ți-am pus pe pernă 

Un buchet de viorele 

Albastre, ca lacrimile mele,

Mi-am pus inima

În căușul palmelor tale

Și sufletul pe tava ta.

Parcă-i otravă dragostea, 

Doare tare depărtarea, 

Se răzvrătește oceanul, 

Freamătă marea,

Pământul se cutremură, 

Copacii înfloriți se scutură,

Mi-e dor de gura-ți dulce 

Cu miros de zmeură!

Amintirile cu noi nu îmi dau pace,

Iubirea îmi întoarce viața pe dos,

Lumea viselor mele, e cu susul în jos.

Din lanțul gros al slăbiciunilor tale

S-au rupt câteva zale

Dar nu găsesc nicio cale să te întâlnesc.

Că te iubesc, o știi demult,

Când nu ești cu mine, 

Mi-e sufletul frânt,

Trebuie să lupt din răsputeri,

Să fac față multor încercări.

Parcă ieri ne-am întâlnit, 

În prag de asfințit,

Într-un sfârșit posomorât de toamnă,

Eu, eram o doamnă de poveste,

Tu, erai un tip cocoțat pe creste 

De munți înalți.

Uneori am fost frați de suferință,

Ne-am lovit adesea 

De-a noastră neputință,

Dar ne-am iubit cu bună știință,

În fiecare an ne-am făcut 

Câte o juruință.

De curând, mi-ai jurat pe cer și pe lună

Că vom rămâne împreună,

Eu am jurat pe vârtejul din furtună

Că între noi nu va exista minciună,

Mereu te-am luat de mână și te-am dus 

Spre răsărit, nu spre apus.

Ți-am spus de atâtea ori

Că ești cea mai minunată 

Floare dintre flori, bobu-mi de rouă, 

Lumina-mi din zori, Universul meu 

Plin de culori...

Nici n-ai putea să măsori 

Iubirea-mi pentru tine,

Emoții, sentimente, în mine, 

Nu sunt prea puține.

Dacă mâine vei veni, 

Totul va fi ca înainte,

Ne vom spune cuvinte frumoase,

Ne vom da reciproc mai multe șanse,

Vom relua de la-nceput firul poveștii,

Care de-o vreme s-a întrerupt.

Autor ✍️ Crisastemis 

Din Volumul - Aromă de Amor

Inseparabili

Mai spune-mi că mă iubești 
Ca altădată,
Vreau să știu 

Că-n inima-ți zbuciumată 

Exist doar eu,
Tatuează-ți pe suflet 

Numele meu,

Desenează-mi chipul pe asfalt

Chiar dacă e prea cald afară,

Lacrimile din ochii mei

Curând or să dispară,

Ploile de vară vor spăla 

Perdeaua neagră a tristeții

Ce-acoperă fereastra spartă 

Din inima mea.

Adu-mi te rog 
O floare de nu-mă-uita

În noaptea magică dintre ani,

Vreau să fim contemporani
Cu fericirea,

Să primim izbăvirea de orice chin

Când ramura verde de măslin
Se va usca;

Lipește-mă iubite de umbra ta,

Să fim inseparabili, 

Până când lumea va dispărea,

Pictează-mă în inima-ți mare 

Ca pe o stea 

Când zările nopților senine 

Se vor întuneca,

Întinde-mi mâna salvatoare, 

Ridică-mă din groapa durerii

În care cad adesea fără voia mea.

Mai spune-mi că mă vrei, 

Că ți-e dor de ochii mei,

Flacăra dorinței din mine 

Nici astăzi nu s-a stins,

Iubirea m-a învins ca de obicei,

Tu, faci ce vrei cu viața mea, 

Mereu ești cu un pas înainte, 

Mă lași non-stop fără cuvinte.

Mai spune-mi că nu m-ai uitat,

Știi că te-am salvat 
De la singurătate,

Ți-am fost oază de iubire 
Și de libertate,

Tu ai fost pavăza mea, 

Fără tine, viața este grea,

Nu mă pot obișnui 
Cu distanța dintre noi;

Sunt ca un fluture în colivie,

Inima mi-e pustie
Ca o casă părăsită,

Mă simt iubită, 
Dar sunt sleită de puteri

De ieri.... Cupidon
Face glume pe seama mea,

Știe că ultima speranță tu îmi ești.

Mai spune-mi că mă iubești,

Că n-ai să mă părăsești niciodată,

Eu, te iubesc cu inima curată, 

Mă declar vinovată de iubire 

Mai presus de fire,

N-am comis, n-am să comit 

Nicio nelegiuire.


Crisastemis
Din Volumul -Aromă de Amor