Te iubesc Viață!

Pe drumuri interzise adesea fac popas
Când inima-mi nebună prinde glas
Și strigă cu putere "Te iubesc Viață,
Chiar dacă uneori ești plină de mistere!"

Dulce ca un fagure de miere e iubirea
Când vine la pachet cu fericirea,
Când nu verși nicio lacrimă amară
Și urci pe vechea scară a bucuriei.

Parfumul iasomiei nu îmi e străin,
În cinstea lui Eros an de an închin
Un pahar de vin, nu de pelin,
Ci de struguri tămâioși.

În ochii frumoși ai iubitului meu
Ca-ntr-un ocean de vise-adânc
Mai tot mereu mă scufund,
Iubirea lui mă ține la suprafață
Când apele tulburi se dezgheață.

Azi, nu mă tem de moarte,
Știu să ocolesc cărările întortocheate,
Stau cât mai departe de păcate
Și de oamenii care trăiesc în nedreptate.

Sufletul mi-este curat și bun,
Lui Dumnezeu mă supun,
Căci El îmi e stăpân...
Mă simt binecuvântată,
Apărată de tot ce e rău,
Nimic nu mi se pare greu.

Am îngeri păzitori și Sfinți Ocrotitori
Care distrug păturile de nori
De pe cerul vieții mele,
Zilele îmi sunt senine,
Nopțile de fericire pline;
Mi-e foarte bine... !

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii

Mamă...

Îți sărut mâinile, care m-au mângâiat,
Brațele calde, care m-au legănat,
Obrajii-ți palizi, pe care trecerea timpului
Multe amprente și-a lăsat
Și ochii-ți mari care din grija pentru mine
Au lăcrimat neîncetat.

Mamă frumoasă ca o zână din povești,
Îți mulțumesc mult că ești atât de bună!
În fiecare zi din săptămână
Îmi spui cuvinte duioase,
Mă aperi de lucrurile periculoase.

Mamă, sărut a ta maramă de mătase
Sub care sunt ascunse
Șuvițele-ți frumoase de păr argintat!
Azi nu mai sunt copilul de altădat'
Dar n-am uitat că m-ai învățat
Să fiu om adevărat, să am sufletul curat.

Mamă, înger cu chip minunat,
Mă bucur că Dumnezeu a vrut
Să fiu copilul tău,
Vreau să fii mândră de mine mereu
Cum și eu la rândul meu
Sunt mândră că m-a născut pântecul tău!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Lumina Iubirii

Azi iar...

Îmi așez versurile în ordine
Pe coala albă din fața mea
Cu gândul la îmbrățișarea ta...
Mi-ar plăcea să fim
Pe un țărm îndepărtat de mare
La apus de soare,
Să ne plimbăm de mână
Până când răsare luna
Să adormim sub cerul senin,
Să ne iubim
Într-un decor sublim.

Azi iar vărs lacrimi dulci
Când scot fotografia ta
Dintr-un sertar deschis
Din inima mea...
Abia aștept să vii
Când se vor coace strugurii!
Până atunci îți voi scrie
În fiecare zi câte o poezie
Și câte o scrisoare
Căci dorul de tine nu dispare
Din sufletu-mi mare.

Castele de nisip n-am mai clădit
De când destinele ni s-au unit,
Am construit o fortăreață
Pentru iubirea noastră,
Am aruncat dezamăgirea pe fereastră
De când ai apărut în drumul meu
Înger trimis de Dumnezeu!

Eu cu tine... tu cu mine,
Am călătorit prin vise clandestine
Tot mereu
De-aceea eu nu te voi părăsi
Cât voi trăi pe-acest pământ,
Te voi iubi mai presus de fire,
Mai presus de orice cuvânt!

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii

Vorbele mele de iubire

Iubite cu tâmple argintii,

Când toamna va veni

Ne vom îmbrăca în frunze arămii,

Ca puful de păpădii se va risipi durerea,

Tăcerea va deveni zgomot de clopot,

Inima-mi va bate tare, tare,

Când voi sta în brațele tale iubitoare.

Ploi de stele vor cădea 

În nopțile albastre de catifea,

Ochii-ți blânzi se vor scălda

În privirea mea senină,

Vom asculta muzică divină

Ca să ne fie somnul lin,

Ramurile de măslin nu se vor usca,

Porumbeii păcii nu vor dispărea

Din tabloul pictat de mâinile noastre.

Ne vom face oaste 

Din fiorii neastâmpărați de dor,

Vom sta mereu lângă zeul Amor,

Ferestre spre cer iar vom deschide,

Vom aprinde lumânări parfumate

Când se va apropia furtuna 

Dinspre miazănoapte. 

Iubite cu gene negre, dese,

Știu că vorbele mele de iubire

Sunt bine înțelese,

Am să pun două trese pe umerii tăi

Când voi scăpa din cușca mare 

Cu lei fioroși, 

Care-s din ce în de mai geloși pe tine;

Tu ții la mine mai mult decât țin eu,

Te rogi la Dumnezeu să fiu sănătoasă

Căci știi cât de frumoasă 

Este inima mea...

Abia aștept să îți sărut gurița dulce 

Ca o acadea!

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Pe aripile iubirii

În brațele iubirii

Cu tine-n gând
Am evadat de pe pământ de zeci de ori
Când n-au fost nori pe cerul de opal,
Ne-am bucurat ca doi copii
De răsăritul boreal.

Cu tine m-am plimbat
Nu doar o noapte și o zi
Prin lanuri roșii de maci
Care-mi sunt tare dragi!

Eros n-a dat bir cu fugiții,
Ne-a vegheat neîncetat,
Am împărțit în mod egal
Tot ce Dumnezeu ne-a dat;

Multe speranțe și bucurii,
Lacrimi de veselie rozalii
De-a lungul timpului s-au adunat
În sufletu-mi de dor înflăcărat.

Cu tine am zburat până la stele
Iubirea vieții mele!
Iernile mi-au fost ușoare
De când mi-ai pus în inimă 

raze de soare.

Sufletul tău mare
Mi-a fost adăpost 

pe viscol și pe ninsoare,
Nu m-am rătăcit 

pe nicio cărare la asfințit
Nici când lumina din Univers s-a oprit.

Cu tine prin Infinit plutesc mereu
Iubirea sufletui meu!
Datorită ție, sunt fericită,
Mă simt iubită și împlinită.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii

Un singur drum

Vor fi mii de zile cu soare,
Nopți pline de culoare vom avea
Când îngerii vor binecuvânta din nou
Iubirea noastră.

Pe bolta albastră vor ieși stele argintii
Când ne vom întâlni prin alte galaxii,
Pământul nu se va mai cutremura,
Vântul nu va mai bătea.

Va fi liniște în universul creat de noi,
Nu vor mai fi ploi, nici zăpezi,
Fructele din livezi nu se vor mai strica,
Parfumul florilor mereu ne va îmbăta.

Va exista un singur drum
Pe care vom merge împreună,
Eu voi purta pe cap cunună de aur,
Tu vei purta coroană cu diamante.

Ca două pietre nestemate vom străluci
În pagini de povești și poezii,
Iubirea noastră nu se va sfârși,
Peste timp va dăinui.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii

Probleme

Poeme, dileme,
Ecuații, teoreme,
Probleme nerezolvate,
Gânduri negre, necurate.

Imperfecțiuni, disensiuni,
Cărbuni aprinși, luceferi stinși,
Focuri mocnite, inimi rănite,
Limite, bariere, prăpăstii, frontiere.

Litere pocite, foi mototolite,
Case bântuite de stafii,
Frunze arămii, puf de păpădii,
Drumuri pustii, nori cenușii.

Nicio rază de soare
Desenată pe-o scrisoare,
Nicio pasăre călătoare
Zburând pe întinsa zare.

Viscol, ceață, ninsoare
Pe orice cărare
Care duce spre uitare,
Cereri de eliberare
Din a tristeții închisoare.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Gânduri printre rânduri

Nu te teme!

Mai târziu sau mai devreme
Ce e dat de la Dumnezeu se va întâmpla;
Când ninge nu te mai speria,
De sub plapuma zăpezii
Va răsări o zambilă sau o lalea;

Când cad picuri de ploi
Dintre dâre de noroi ies la lumină ghiocei,
Raza speranței nu trebuie să dispară
Din inima-ți care zbiară în prag de seară
Când ascuțita gheară a tristeții
Îi scrijelește pereții.

Nu te teme în pragul dimineții
Când nu vezi soarele pe cer,
Dumnezeu are grijă de copiii săi cuminți
Care nu-și vând sufletele pe doi arginți.

Nu te teme! Mai târziu sau mai devreme
Iubirea te va aduce în brațele mele,
Vom merge pe același drum
până la sfârșit,
Vom pune în al vieții album poze cu noi
În momentele petrecute în doi;

Cu al fericirii condei voi scrie mereu
Povești nemuritoare
Despre tine, steaua mea strălucitoare,
Te voi lăsa să stai cât vrei
în inima-mi mare.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii

Pedepse abrogate

Pași mari pe poteci necunoscute,
Suferințe brute lăsate în trecut,
Un așternut din petale de flori,
Raze de soare, cer fără nori.

Trandafiri fără spini,
Pământuri pe care nu cresc mărăcini,
Focuri aprinse, lumini, oameni buni,
Copaci cu rădăcini puternice,
Care alegorice, orchestre simfonice.

Îngeri cu aripi argintate,
Cireșe coapte atârnate la urechi,
Datini străvechi reactualizate,
Liste cu păcate arse pe rug.

Un amurg pictat în culori minunate,
Mistere elucidate, pedepse abrogate,
Inimi calde, suflete curate,
Proiecte finalizate, iubiri adevărate.

Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Pe aripile iubirii

Tărâmuri promise

Un geam deschis spre Infinit,
O poartă a tristeții 
Închisă la asfințit,
O hartă a iubirii 
Pictată pe frunze de trifoi,
Planuri, idealuri, gânduri, idei.

Încă un ceas, un prim pas,
O busolă, un compas,
Un pahar ras de fericire,
Un drum drept spre împlinire.

Săgeata lui Amor, o dorință, un fior,
Un strașnic dor, un ulcior cu Apă vie,
O floare de iasomie purtată la pălărie,
Porumbei albi, aripi deschise,
Speranțe, vise, tărâmuri promise.

Autor - Crisastemis
Din  Volumul - Vise în culori

În gol

Noi am sărit în gol de-atâtea ori
Ca doi cocori cu aripi frânte,
Prăpăstiile, de sus, păreau mărunte,
Iubirea, cât un munte,
O puteam ușor escalada
Erai al meu, eram a ta...
Ca doi neînfricați corăbieri
Parcurgeam trasee spre nicăieri,
Navigam pe mări și oceane albastre,
În nopțile senine
Zburam cu viteza luminii printre astre.

Noi doi am mai sărit în gol
Ca să salvăm foile de hârtie
făcute mototol
Când ne-am scris declarații de iubire;
De fiecare înșiruire de cuvinte am promis
Că o să ne aducem aminte întotdeauna,
Nu ne-am întrecut cu gluma
Când am vorbit despre viitor...
Noi doi am fost salvați de Amor
De fiecare dată
Când moartea ne-a bătut la poartă.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Vise în culori

Lacrimi de cleștar

Noapte albă 
Cu nori de chihlimbar,
Prea multe intersecții
Într-un oraș ca un furnicar,
Niciun culoar liber,
Stropi reci de ploaie pe trotuar,
Boabe de mărgăritar,
Lacrimi de cleștar,
Un timp leneș
Care trece ca un car mortuar.

Perdele de fum pe orice drum,
Cuvinte lipsă din "Apocalipsă",
Nicio recipisă, nicio scrisoare,
Niciun țărm de mare liniștit.

Oaze de lumină
Înconjurate de umbre sumbre,
Iluzii optice, 
Texte fără diacritice,
Alice, gloanțe oarbe,
Hoarde de fiori de dor,
Un univers incolor.

Autor - Crisastemis
Din Volumul
Gânduri printre rânduri