Un pasager grăbit

Am fost îngenuncheată
Mereu, de un dor prea greu
Care mi-a rănit inima,
Am fost captivă în iubirea ta
Ca într-o cuşcă
De unde n-am putut scăpa...

Ai fost iubirea
În care credeam
Ca mă pot scufunda,
Ai fost speranţa
De care m-am putut agăţa...

Ai fost minunea
Ce apăruse-n viaţa mea,
Dar ai rămas doar iluzia
Unei poveşti de iubire...

Ai fost clipa mea de rătăcire,
Care m-a făcut
Să cred în nemurire,
Ai fost o împlinire,
Apoi, ai fost dezamăgire.

Nu știu dacă mai pot lupta
Cu durerea 

Ce mi-a cuprins inima,
Căci lipsa ta
A lăsat răni adânci în ea.

Dar trebuie
Să-mi văd de viaţa mea
Ca şi când
Tu nu ai trecut prin ea,
Vei rămâne doar
Un pasager grăbit
Ce sufletul mi l-a rănit.

Tu-ţi vei continua
Drumul bătătorit
Uitând de dragostea
Ce ne-a unit,
Eu voi merge
Către răsărit
După soarele
Care pentru tine
Deja a asfinţit.

© Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără de sfârșit