Privesc în zare cum trec
Păsările călătoare,
Gândul meu a început să zboare,
Lumea mea nu mai are culoare,Voi striga în gura mare:
Te iubesc! Cândva, ai fost
Cea mai frumoasă floare,
Acum, îmi eşti durerea
Cea mai mare!
Iubirea mea,te rog, nu pleca!
Mai rămâi să-mi spui
Că şi tu m-ai iubit,
Ca pe un frumos răsărit,
Te rog, spune-mi
Că nu m-ai minţit...
Eu te iubesc,
De dorul tău înnebunesc,
Ca o lumânare mă topesc,
Mult prea mult te doresc!
Iubire, rămâi în viaţa mea!
Eu nu te voi uita,te voi aştepta,
Până va înceta să îmi bată inima!
© Crisastemis
Din Volumul - Contraste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu