Zeiţa iubirii

Iubite, tu mi-ai spus cândva
Că sunt Zeiţa iubirii,
Mi-ai spus că doar eu 

Te pot duce pe culmile fericirii,
Astăzi, îmi spui 

Că-ţi sunt Zeiţa inimii,
Când te gândești la mine,
Sufletul ți-e fericit și liber,
Zboară pe câmpii.

Îmi spui că mă divinizezi,
Că vrei să te hrăneşti 

Din iubirea mea
Ca din fructele coapte din livezi,
Îmi spui şoptit, că-n fiecare

Noapte mă visezi,
Că zi de zi, în lumina
Ochilor mei te pierzi,
De fiecare dată când mă vezi,
De fericire, lăcrimezi.

Îmi spui că doar eu
Sunt muza ta
Şi vrei să-mi faci
Cel mai frumos tablou,
Îmi spui că sunt
Cel mai de preţ dar
De la Dumnezeu
Şi-ai vrea să pictezi
În inima şi sufletul tău
Chipul şi numele meu.

Iubite, tu-mi spui mereu
Că sunt Zeiţa Stea
Ce străluceşte în viaţa ta,
Că mă vei iubi,
Până când lumea va dispărea.

Mi-ai spus de-atâtea ori
Că sunt Zeiţa Inimilor Pure,
Ştiind că-n mine nu există
Sentimente impure,
Iubite, tu-mi spui în fiecare minut
Că prin iubirea mea, ai renăscut.

Îţi mulţumesc că mă iubeşti
Aşa cum sunt,
Că te gândeşti la mine necontenit!
Eu nu am ce să-ţi promit,
Îţi spun doar că eşti pentru mine
Soarele, care abia acum a răsărit!


© Crisastemis
Din Volumul - Ecouri de suflet