Repetent

Te-am iubit mai mult decât

Poate iubi cineva,
Dar mi-ai călcat a mia oară
În picioare dragostea...

Sunt ultimele rânduri
Pe care ţi le mai scriu
Căci sufletul,
Deja îmi e pustiu.

Ce să mai spun? Nu ştiu,
Deja e prea târziu
Ca să ne mai reproşăm ceva,
Totul e atât de simplu,
Nu ai avut nevoie 
De iubirea mea.

E vina ta... a mea?
Poate nu vom şti vreodată,
Dar iubirea mea
A fost necondiţionată;

Îmi pare rău că n-ai ştiut
Să mă apreciezi,
N-ai vrut să mă-înţelegi,
Nici să mă crezi;

Poate-ntr-o zi ai să vezi
Cum e când îmbrăţişezi
Singurătatea,
Când se apropie noaptea
Și nu ai cu cine 
Să împărtășești
Amintiri sau sentimente
În care uneori te rătăcești;

E foarte greu
Să nu mai ști cine sau ce ești,
Dar îți dorești să fi fost cineva
Sau să fi-ntâlnit
Măcar o dată dragostea
Adevarată;

Oricum, tu ai fi dat 
La lumea toată
Iubirea din inima-ţi înveninată,
Nici nu ţi-a păsat vreodată
De cineva sau de ceva,
Ţie-ţi pasă doar de persoana ta.

Nu mi-ai fost 
Niciodată aproape
Când am avut nevoie de tine,
Eu m-aş fi luptat
Cu lumea toată pentru tine,
Dar vezi, străine,
Te-ai iubit prea mult pe tine
Şi ai uitat de mine;

Dar va veni ziua de mâine
Când din cenuşă mă voi ridica
La fel ca altădată,
Inima mea bună şi curată
Mă va ajuta şi de-astă dată
Să merg mai departe
Pe cărarea dreaptă!

Adio... sau Rămas Bun!
Atât pot să îţi mai spun,
Eu mi-am învăţat lecţia,
Tu, vei rămâne repetent
Toată viaţa!


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii