Valurile iubirii / Crisastemis

Valurile mării iubirii

S-au lovit din nou de stânci,

Oceanele nefericirii sunt astăzi

Din ce în ce mai adânci;

Ai vrut să-mi arunci dorul

Peste văi şi lunci... ai reuşit,

Te-ai folosit de un clişeu învechit

Ca să-mi cucereşti sufletul betegit;

Ai spus că vii, dar n-ai venit,

Te-ai rătăcit între timpul prezent

Şi cel trecut... Jurământul făcut 

Demult nu mai contează,

O nouă iubire se furişează 

în mintea ta, în inima-ţi 

Care cândva a fost un sloi de gheaţă...

Acum te foloseşti de ignoranţă

Ca de o armă de atac,

Dar eu nu contraatac,

Am să stau în banca mea

Ca o elevă care şi-a învăţat lecţia;

Mai târziu vei regreta,

Îți vei da seama 

Că dragostea nu e un joc, 

Nici un foc pe care-l 

Poţi stinge când vrei,

Îţi vor fi anii grei, viaţa un calvar,

Timpul va trece-ncet, ca un car mortuar

De care vei vrea să scapi, 

Vei dori să sapi o groapă

 În care să te ascunzi,

Ai să te scufunzi până la gât, 

În visul urât și înşelător,

Îţi va fi dor de o iubire adevărată, 

Vei căuta o poartă descuiată

În inima mea, 
Dar nu vei mai putea intra

Nici măcar pe fereastra spartă 

A sufletului meu

Pe care l-ai rănit atât de rău!

Toate drepturile

rezervate © Crisastemis

Din Volumul 
 Între dragoste și ură