Izvorul nesecat al iubirii

Mi-e dor de tine iubite
Ca de crestele munţilor 
Acoperite de ninsori,
Arșița verii mi-a dat 
Prea mulți fierbinți fiori;
Mi-e dor de clipele de ieri
Când eram doi prizonieri,
Aveam inimile legate 
Cu lanţuri de iubire,
În sufletele noastre 
Existau tone de fericire;
A trecut mult timp 
De când ai plecat
Dar nu te-am uitat;
Aştept a doua ta venire
Ca să-mi dai izbăvire de chin;
Ramura de măslin nu s-a uscat, 
Porumbelul păcii noastre
Nu e speriat, te-aşteaptă şi el
Ca altădat', să-i dai mei 
Amestecat cu boabe de grâu uscat
Şi apă vie din izvorul nesecat 
Al iubirii; Vom trece împreună 
Peste clipele negre ale nefericirii.


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Vise interzise