💘 Toamna din privirea ta 🍂

Toamna din privirea ta

A întins un covor 

Lung de amintiri

În calea mea; Aş putea 

Să calc pe el dacă aş vrea, 

Dar nu mă lasă inima...

Toamna din ochii tăi

Mă duce cu gândul 

La florile uscate de tei,

Porumbeii păcii nu mai zboară

Zi de zi, seară de seară;

Cerul iubirii e cam înnorat,

Voaluri de ceaţă 

S-au aşezat peste tăcere,

Mi-e dor de-a fericirii 

Caldă mângâiere!

Degete reci de vânt

Mi-ating obrajii 

Şi ochii-mi lăcrimând;

Aş vrea să fiu 

O flacăra arzând 

În fiecare dimineaţă,

Să topesc munţii 

De gheaţă dintre noi,

Aş vrea să plutim amândoi 

Pe aripile iubirii,

Să rupem lanţurile

Ruginite ale urii!

Cad frunze îngălbenite

Pe aleile din parcurile părăsite

Pe care ne plimbăm doar noi,

Ca doi străini... 

Suntem vechi pelerini,

Călătorim adeseori prin vise, 

Ne rătăcim printre dorinţele 

Noastre ascunse...

Cad ploi şi lacrimi 

Peste ale noastre patimi,

Cad crengi uscate

Peste sufletele 

Noastre tulburate,

Cad frunze moarte

Peste inimile 

Noastre întristate.

Toate drepturile rezervate 
© Crisastemis

Din Volumul - Castele de nisip 💘