Iubire pe jumătate

Două mere stricate,
Două frunze moarte,
Două flori uscate,
Geamuri sparte,
Uși blindate, porți ferecate.

Două buze crăpate,
Două inimi zbuciumate,
Două suflete debusolate,
Iubire pe jumătate.

Vise spulberate,
Speranțe eradicate,
Fericiri, dezamăgiri, 
Zgomote de plăcere
Condamnate la tăcere,
Mistere, himere,
Clipe de durere;

Gust dulce și amar, 
Foc, fum,scrum, jar,
Tăciuni, minciuni,
Lacrimi fierbinți,
Rugăciuni la sfinți.

Ger, zăpadă,
Furtună, tornadă,
O avalanșă de tristețe,
Pierdută tinerețe.

O prăpastie adâncă,
Un munte, o stâncă,
O mare, un ocean,
Un nesfârșit alean.

Drumuri întortocheate,
Ape tulburate,
Cuvinte încrucișate,
Versuri înlăcrimate,
Drepturi rezervate,
Iubire pe jumătate.

© Crisastemis

Din Volumul - Dincolo de cuvinte

Iubirea nu-i un joc

Iubirea nu-i un joc de copii, 

Trebuie s-o porți în suflet zi de zi,

Să ai grijă de ea, altfel te va penaliza.

Iubirea e frumoasă, 
dar și pretențioasă,

N-o poți cumpăra pe câțiva lei 

Din Piața Obor, sau din Piața Amzei, 

De pe vreo tarabă, 
Nici de la colț de stradă.

Iubirea arzătoare

Te poate face să te rătăcești

Printre speranțe înșelătoare

Când fiorii ei nu-ți dau pace,

Când inima-ți nu tace 
și bate cu putere

Te poți pierde în lumea-i 
plină de mistere.

Iubirea profundă 
Te-aduce la disperare,

Când pentru ea, verși lacrimi amare

Și vezi că-și pierde din culoare.

Iubirea poate fi distrugătoare

Când un suflet mare 

Nu-și găsește jumătatea;

Iubirea îți face noaptea albă, 

Roz, sau albastră,

Căci intră și iese pe fereastră 

Când vrea ea, ca o rază de lună, 
De soare sau de stea

Care-ți poate umbri sau lumina 

Viața-ți bună sau rea.

Iubirea nu-i un joc de noroc,

Nu poți paria pe ea,

Căci dacă dispare într-o clipă

Îți va părea rău 

Că ai făcut risipă de sentimente, 

Vei fi ca o pasăre fără o aripă,

Totuși, fără iubire,
N-ai să mai poți să zbori

Până dincolo de nori.

Iubirea îți poate aduce bucurii, 

Sau tristeți, zi de zi,

Te poate tulbura, 
Sau poate fi oaza de pace a ta,

Iubirea te poate măcina 

Ca pe un bob de cafea,

Când nu poți să te lepezi de ea.

Iubirea îți poate aduce 
sau nu, fericirea,

Iubirea-ți poate lumina 
gândirea, privirea,

Dar nu trebuie să devii 
dependent de ea,

Altfel va face ce vrea cu tine,
Cu inima ta... !

© Crisastemis 

 Din Volumul - Dincolo de cuvinte

În mod concret

Un fluture alb, 

Un cer de smarald,

Un suflet cald, o inimă bună,

O cunună de stele...

Mâinile tale, mâinile mele, 

În tăcere se ating,

Focuri în noi se aprind...

Fiori de dor, valuri de plăcere;

Două emisfere se întâlnesc,

Eu te doresc, tu mă dorești,

Aripi îngerești ne cresc,

Plutim deasupra

Globului pământesc

Câteva minute...

Ajungem pe un Tărâm fermecat

Pe care nu l-am văzut niciodat',

Parcă ești un împărat

Dintr-o poveste nemuritoare...

Câtă splendoare e în jur!

Îți fur repede un sărut,

Nu te las să vorbești prea mult;

Îți dau inima mea, 

Tu mi-o dai în schimb pe-a ta,

Ne bucurăm de dragostea

Care ne leagă cu fire nevăzute...

Povestea noastră are pagini multe,

Finalul e departe, 

Avem timp berechet

Să ne iubim, în mod concret.

Toate drepturile rezervate

© Crisastemis

Din Volumul - Dincolo de cuvinte

Ierni înlăcrimate

Flori uscate, frunze moarte,

Păsări cu inimile-nsângerate

Din cauza deportărilor forțate

Pe insule îndepărtate,

Suflete întristate, 

Ierni albe înlăcrimate.

Lumini și umbre, gânduri sumbre,

Ferestre închise, uși ferecate,

Vântul rece de la miazănoapte,

Crivățul puternic de la miazăzi,

Nori cenușii, stele argintii de gheață,

O prefață la o nouă carte 

Despre speranțe și iluzii deșarte,

Iubire, ură, viață, moarte.

Un ger năprasnic prea obraznic,

Un timp urât, nu prea darnic,

Ninsori, dureri, valuri de ceață, 

Nicio dimineață senină...

O mandolină prăfuită, 

O pianină dezacordată,

Un arlechin, o balerină,

Un salt în gol de la trambulină.

O altă pagină în grabă scrisă

Despre o iubire interzisă;

Mistere, vise, himere,

Un titlu, o introducere, 

Un cuprins, o încheiere,

O poveste tristă cu-n simplu „Adio”

În loc de un frumos „La revedere!”

© Crisastemis 

Din Volumul - Dincolo de cuvinte

Teren minat

Când inima ți-a vorbit, tu ai tăcut, 

Cuvintele de iubire s-au prefăcut 

În fluturi, au zburat departe, 

În ultima noapte de primăvară,

Dar n-a fost prima oară 

Când te-ai ascuns de realitate,

Tu poți să dispari 

Când vrei în ceață, printre șoapte;

Eu n-am vrut 
O iubire de-o noapte,

Tu te-ai împotmolit 
În visele-ţi deșarte,

Ai înotat în ape tulburate 

Crezând că totul se poate, 

Că totul e permis, 

Dar n-ai avut drum deschis, 

Ai ajuns pe sens interzis,

Ai ratat drumul spre Paradis...

Nu ți-a fost de-ajuns 
O singură iubire, 

Ai căutat calea de ieșire 
Din anonimat

Sperând că vei deveni 

Cel mai adorat bărbat.

Când sufletul ți-a arătat 

Că terenul pe care mergi e minat,

Ca de obicei, tu ai tăcut, 

Te-ai prefăcut că nu înțelegi,

Ai trecut peste regulamente, 
Peste legi...

Când ai fost în pericol de prăbușire

N-ai vrut să folosești liniuța de unire

Ca să trecem împreună

Peste clipele de dezamăgire,

Ai vrut relații pasagere, 

Clipe ieftine de plăcere

Oferite de duduițele nesincere

Care se găsesc la tot pasul 

În orașul acesta bolnav și trist

Unde fiecare-și joacă rolul de artist;

Tu ai tăcut, dar eu rezist, 
Respir, iubesc, exist,

Sufletul nu mi-este trist,

E cât se poate de fericit,

Se simte iubit, ocrotit...

Eu nu m-am grăbit să iau 

Primul tren spre nicăieri,

Am lăsat în urmă 

Suferințele de ieri,

Voi lua ultimul tren, 

Sau vaporul plin de speranțe

Căci nu am restanțe 

La examenul cu viața,

Balanța iubirii înclină 

În favoarea mea,

Mă voi bucura de fiecare clipă 

Care va urma; Tu ai tăcut, 

Dar eu am să vorbesc,

Tot pe tine te iubesc! 

Nu te pot uita, 

Voi rămâne doar a ta!

© Crisastemis 

Din Volumul - Dincolo de cuvinte

Tu ești o stea

Tu ești cea mai frumoasă reverie,

Ești versul alb din scurta-mi poezie

Și inima roșie desenată

Pe un petec de hârtie aurie;

Tu ești o melodie minunată,

Mare Capodoperă de Artă,

Ești poartă deschisă spre Infinit,

Orizont nemărginit.

Tu ești parfum de primăvară,

Îmi iei de pe umeri orice povară,

În clipele grele, 

Ești o grădină cu micșunele, 

Cu toporași și ghiocei; 

Ești floarea delicată de tei,

Aroma ta se simte 

Până dincolo de Munții Pirinei;

Ești focul viu din care sar scântei

Care aprind întreg Universul,

Ești sensul vieții, dai aripi tinereții,

Doar tu poți să topești gheața tristeții.

Tu ești o stea și ești a mea,

Îmi bucuri mereu inima,

Îmi luminezi sufletul 

De fiecare dată când e întunecat,

Strălucești ca un diamant 

Între milioanele de stele

Tu, iubirea vieții mele!

© Crisastemis 

 Din Volumul - Anotimpuri