Teren minat

Când inima ți-a vorbit, tu ai tăcut, 

Cuvintele de iubire s-au prefăcut 

În fluturi, au zburat departe, 

În ultima noapte de primăvară,

Dar n-a fost prima oară 

Când te-ai ascuns de realitate,

Tu poți să dispari 

Când vrei în ceață, printre șoapte;

Eu n-am vrut 
O iubire de-o noapte,

Tu te-ai împotmolit 
În visele-ţi deșarte,

Ai înotat în ape tulburate 

Crezând că totul se poate, 

Că totul e permis, 

Dar n-ai avut drum deschis, 

Ai ajuns pe sens interzis,

Ai ratat drumul spre Paradis...

Nu ți-a fost de-ajuns 
O singură iubire, 

Ai căutat calea de ieșire 
Din anonimat

Sperând că vei deveni 

Cel mai adorat bărbat.

Când sufletul ți-a arătat 

Că terenul pe care mergi e minat,

Ca de obicei, tu ai tăcut, 

Te-ai prefăcut că nu înțelegi,

Ai trecut peste regulamente, 
Peste legi...

Când ai fost în pericol de prăbușire

N-ai vrut să folosești liniuța de unire

Ca să trecem împreună

Peste clipele de dezamăgire,

Ai vrut relații pasagere, 

Clipe ieftine de plăcere

Oferite de duduițele nesincere

Care se găsesc la tot pasul 

În orașul acesta bolnav și trist

Unde fiecare-și joacă rolul de artist;

Tu ai tăcut, dar eu rezist, 
Respir, iubesc, exist,

Sufletul nu mi-este trist,

E cât se poate de fericit,

Se simte iubit, ocrotit...

Eu nu m-am grăbit să iau 

Primul tren spre nicăieri,

Am lăsat în urmă 

Suferințele de ieri,

Voi lua ultimul tren, 

Sau vaporul plin de speranțe

Căci nu am restanțe 

La examenul cu viața,

Balanța iubirii înclină 

În favoarea mea,

Mă voi bucura de fiecare clipă 

Care va urma; Tu ai tăcut, 

Dar eu am să vorbesc,

Tot pe tine te iubesc! 

Nu te pot uita, 

Voi rămâne doar a ta!

© Crisastemis 

Din Volumul - Dincolo de cuvinte