Încă mai am vise cu tine,
În nopțile frumoase, senine;
Ce bine ne stătea împreună!
Între noi nu exista minciună,
Nici uragane, nici furtună,
Vremea bună ținea mereu cu noi;
Încă pot să iubesc pentru doi,
Ți-am spus demult, că am plantat
Lăstari de soi în grădina inimii mele,
Ploile de stele m-au ajutat mult,
Cenușa tristeții s-a risipit în vânt.
Îmi amintesc fiecare cuvânt
Din ultima scrisoare de la tine
Pe care o citesc adesea,
Literă cu literă, rând după rând...
Tare mult aș vrea să fii lângă mine,
Să-ți simt respirația,
S-aud cum îți bate inima!
Încă mai pot să zâmbesc,
Chiar dacă uneori
Simt că mă topesc de dorul tău,
N-ai fost, nu ești doar un nume,
Scris în carnețelul meu...
Te-am iubit, te iubesc
Te-am iubit, te iubesc
Așa cum îl iubesc pe Prometeu,
Căci ai aprins instantaneu
Focul iubirii, în sufletul meu;
Focul iubirii, în sufletul meu;
Dumnezeu mi te-a dat
Când termenul de garanție al fericirii
Era aproape expirat,
Parcă am revenit la viață
Când m-am agățat de tine
Ca de ultima speranță;
Mă trezesc în fiecare dimineață
Cu gândul că te voi întâlni,
Dar nu pe țărmurile pustii
Ale tăcerii sau ale neîncrederii;
Vreau să te găsesc într-o zi,
Sau într-o noapte, să te simt aproape,
Să mă atingi pe umăr, să pot să număr
Pașii până la tine... să nu fie prea mulți;
Încă visez că mergem desculți
Pe Insula Iubirii
Când pescărușii vin în zori, la țărm,
Îmi imaginez că adorm
În fiecare seară, în brațele tale,
Că mă trezesc la răsăritul soarelui
Mai fericită ca niciodată...
Încă visez... că ne iubim
Cum ne iubeam odată.
© Crisastemis
Din Volumul 💘 În brațele lui Eros
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu