Prin aerul rece al serii
Se simte miros de iarbă crudă,
Stropi mari de ploaie
Din cerul negru, cad pe pământ,
Se scutură salcâmii,
Parfumul iubirii, e risipit în vânt,
Pe tărâmul viselor
E liniște, ca de mormânt.
Plouă de ieri, din amurg,
Frunzele plâng, florile suspină,
S-a mai uscat o rădăcină de stejar,
Cuvintele duioase
Au fost scoase din vocabular.
Lumea-i ca un furnicar,
Drumul lung sau scurt al vieții
E perpendicular cu drumul tristeții,
Prăpastia singurătății e cam adâncă,
Fericirea, apare și dispare ca o nălucă.
Suferințe, căințe, avem destule,
Promisiunile de ieri, astăzi sunt nule,
Când va veni iarna grea
Va mai fi îngenuncheat sufletul cuiva,
Inima altcuiva va îngheța,
Focul dragostei, aprins demult, cândva,
Pate fi stins într-o clipă de ura cea rea.
Autor ✍️ Crisastemis
Din Volumul - Aromă de Amor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu