O veșnicie

Pune-ți iubite capul pe umărul meu

Când crezi că ți-e greu și nu ai scăpare

Din a suferinței strânsoare,

Spune-mi ce te doare, ca să te ajut,

Nu mai sta posomorât,

Un nou capitol din povestea noastră

Abia a început.

Pune-ți fruntea lângă fruntea mea

Când pe cer apare prima stea,

Lasă tristețea la o parte,

Uită de singurătate.

În miez fierbinte de noapte

Lasă-te sedus

De șoaptele mele de amor,

Doar știi că te ador,

Tu ești lumina ochilor mei.

Albi ghiocei ți-au răsărit la tâmple

De când te-ai îndepărtat de mine,

Riduri fine ți-au brăzdat obrajii,

Nu ți-a mai sărutat nimeni

Buzele roșii ca fragii.

Anii au trecut fără să-ți dai seama,

Dar drama ta

Se va transforma în comedie

Căci am să-ți stau alături o veșnicie;

Te voi iubi necondiționat,

Vei avea tot ce-ai visat,

Sufletu-mi înflăcărat

Se va lipi de sufletu-ți îndurerat,

Vom reclădi tot ce s-a dărâmat

Din vina ta, sau a mea.

De astăzi ne vom bucura

De tot ce viața ne va da,

Atât cât între noi va exista iubire,

Va exista și fericire.

Autor ✍ Crisastemis

Din Volumul - Aromă de amor

Încă o noapte

Încă o noapte albă trecut-a în zadar,

Stropi mari de ploaie cad iar pe trotuar,

Privesc cerul întunecat

Prin globul de sticlă al unui felinar,

Vreau să regăsesc

Drumul perpendicular cu fericirea

Și raza de soare din privirea ta.

Încă o noapte tristă

Ca-n pagini de revistă

Am bifat în calendar,

Se-apropie luna lui Răpciune

Cu brume și cu zile friguroase,

Va trebui să scoatem hainele groase

De la naftalină

Când vântul rece ne va bate în ferești.

Încă o noapte fără povești și fără stele

A rămas prizonieră în gândurile mele,

Amintirile cu noi îmi dau fiori

Când văd atâția nori pe zarea întinsă,

Dar n-am să mă declar învinsă,

Am să merg până la capătul lumii

Luptând pentru iubirea noastră,

Floare frumoasă albastră,

Zbor de pasăre măiastră.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Aromă de amor

Iartă-mă, dar nu mă uita

Dacă ți-am greșit cândva,  

Iartă-mă, dar nu mă uita,

Păstrează-mă în inima ta

Cum te păstrez eu mereu

În sufletul bun al meu.

Dac-ai suferit vreodată

Din cauza mea,

Iartă-mă, dar nu mă uita,

N-am vrut să-ți fac niciun rău,

Martor îmi e Dumnezeu.

Te-am iubit cu-adevărat

De mii de ori la pătrat,

N-am uitat când m-ai sărutat

Prima și ultima dat’,

N-aș putea nici dac-aș vrea

Să te scot din inima mea.

Știu că ți-am promis ceva

Și-am să mă țin de cuvânt,

N-am să încalc niciun jurământ,

Iubirea este lucrul cel mai sfânt

Cu care nu mă pot juca,

Dacă ți-am greșit cândva,

Te rog, nu mă judeca,

Iartă-mă, dar nu mă uita!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Aromă de amor

Trece vremea, durerea rămâne

Trece vremea, ne trecem și noi

Ne ofilim ca florile, facem tărăboi,

Lăstari de soi nu prea mai sunt 

Pe pământul rotund ca un măr.

Podul Speranțelor e dărâmat,

Izvorul iubirii a secat,

Vaporul Fericirii a plecat departe

În zori de zi, spre miazănoapte.

Trece timpul peste orice hotar,

Grânele au disparut din hambar,

Vântul hoinar ne suflă adesea

Prin câte-un buzunar,

Mii de lacrimi de mărgăritar 

Se varsă în al tristeții estuar;

Trece trenul marfar,

Zeci de vagoane 

Sunt pline cu suspine,

Muzici divine nu mai răsună 

De dincolo de stele sau de Lună;

Se mai rupe câte-o strună de vioară

De dimineață, sau în prag de seară 

Când neliniștea coboară 

Peste tot ce ne înconjoară.

Trece vremea, dar durerea rămâne 

În sufletele bune ce nu sunt prețuite,

Trec ore grăbite, zile nefericite,

Inimile-s istovite, tâmplele încărunțite,

Iubirea nu vrea să mai lupte în zadar 

Cu ura, care n-are habar 

De nimeni, de nimic.

Viața-i ca un loz în plic,

Într-un suflet negru, mic, 

Nu pot încăpea 

Grămezi de sentimente pure, 

Mințile imature nu vor ajunge nicăieri,

Oamenii răi vor repeta greșelile de ieri.

Trece vremea-n mare grabă,

Nu ne întreabă dacă ne convine

Să ne mulțumim cu clipe puține fericite,

Ne trece tinerețea pe negândite, 

Bătrânețea, nu ne ia pe ocolite.

Trecem prin pasaje de timp 

În fiecare an, în fiecare anotimp,

Nu prea facem schimb 

De cuvinte frumoase,

Ne plac senzațiile periculoase,

În ale noastre case, ținem storurile trase,

Ferestrele-s închise tot mereu 

În sufletele în care trebuie să existe

Lumina Sfântă a lui Dumnezeu.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Versuri și Universuri