Cât... Câte!

Când inima îți tace, 

Sufletul nu poate face nimic, 

N-ai cum să dai clic pe Google

Să găsești într-o secundă Fericirea,

Nu poți să-ntâlnești 

Iubirea Necondiționată 

La orice colț de stradă, 

Sau la vreo tarabă...

Unii nu au ochi să vadă, 

Alții n-au urechi s-audă;

Cât de hâdă este ura, 

Ce mult doare incultura!

Cât de mare-i răutatea! 

Cât de rară-i bunătatea!

Ce fertilă-i nedreptatea! 

Ce puțini sunt oamenii buni! 

Unii dobitoci se cred stăpâni 

Peste tot de mișcă,

Urzica invidiei pișcă tare, 

Prea multă sare se pune pe răni!

De câți oameni hapsâni 

Mă lovesc de luni până luni!

Câte poame sunt stricate! 

Câte boli nu-s vindecate!

Câtă lume dă din gură și din coate 

Ca să ajungă departe... !

Câte minciuni, câtă lașitate, 

Câtă prostie și mândrie; 

Câtă nemernicie... câtă nimicnicie!

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Versuri și Universuri